Poezie Veghere...

Scrisa de: -Ion_Marcel
Vizualizări: 84
Scrisa:
BBCode: [url=/poezie/id/12078-veghere]Veghere...[/url]

Veghere





Sa lupti cu somnul greu si oboseala

E-atat de greu pe cale cand tu lupti

Cand ochii-s grei si mintea-i alandala

Si simti ca-ncet te prinde ameteala

Iar umerii-s de dusul crucii rupti





Zadarnic lupta ce o duci cu tine

Zadarnica-i si lupta pentru un ochi deschis

Ca somnul nu-i vrasmas sa-l vezi prea bine

Nu-i inamic vizibil care tine

In mana scut si sabie.El e ascuns





Pitit in locuri tainice, ascunse

In minte,cuget si in suflet prins

El sta veghind si in minte el patrunse

Caci somnu nu adoarme, pe nespuse

Te prinde si de vlaga tu te-ai stins





Te prinde somnul si de intristare

Ca-n Ghetsimani pe ucenici cand i-a chemat Isus

Ca sa vegheze alaturi de Domnul la-ncercare

Si sa ajute-n ruga,veghind pe Acela care

Avea in fata moartea,si o cruce grea de dus.





A adormit si Iacov,pe piatra si-a pus capul

Si a vazut in vis din ceruri,paradisul

Platind tribut minciunii,el lua durerii hapul

Caci el fugea de fratele ce i-ar fi fost casapul

Daca-l prindea.Si asa a avut visul.





De somn cazu rapus in cort Sisera generalul

Invins si fugarit de Barac si Debora

Ca-n lupta isi pierduse si spada dar si calul

Si-n batalie i se rasturnase carul

Ucis a fost de o femeie,caci ii sosise ora.





Samson dormi cu capul in poala la Dalila

Caci obosise-n ziua de chef si desfatari

Sorec se numea valea unde-a gasit copila

De filistean ce nu stia ce-i mila

Si si-a pierdut si parul dar si multimea de puteri





Dormea Iona-n barca in groaznica furtuna

Caci ostenise-n goana,fugind de Dumnezeu

Stia el cat de mare era mila divina

Si nu vroia de ras proorocul din el sa ramana

Si-n mare ajunse adanc,caci el lucrase rau





In temnita inchis dormea pazit temeinic

Si Petru ucenicul cuprins de oboseala

Si-a fost trezit de-un inger ce puternic

Lovitu-la in coasta,ca treaz sa fie vrednic

Sa mearga pan' la capat pe-a vesniciei scoala.





De simti ca azi mereu te prinde somnul

Si ochii sa-i deschizi tu nu mai poti

Adu-ti aminte azi cu ei ce a lucrat Domnul

Si cum au fost treziti pana nesomnul

Facutu-ia destoinici sa poarte crucea.Dar nu toti





Caci pe-unii adormirea i-a pedepsit prea aspru

Si si-au pierdut viata dormitand

Poti astazi straluci precum un astru

Si adormind apoi sa cazi.Ce aspru

Esti pedepsit de somnu-ti neveghind.





E vreme de veghere sa stam dar sa veghem

Sa nu lasam sa pierdem nemurirea

Caci nu-i mai greu sa plangem azi cand ne rugam

Decat o vesnicie in moarte noi sa stam

Ca n-am stiut ca astazi sa ne pastram trezirea





Proorocul Ezechiel a spus odata

“Eu v-am chemat pe toti sa fiti strajeri

Veghind salvati cetatea.Nepatata

Pastrati-va chemarea.Niciodata

Sa n-adormiti caci iata de toti veti fi raspunzatori”





Sa ne trezim si sa veghem deci.Staruinta

In ruga fapte bune si-ascultare

De Domnul de Cuvant si prin credinta

Sa mostenim adevarata biruinta

Ce ne-o va da Isus la fiecare



Amin.
SMS
Nu a fost notată încă!
Nu ai acces, deoarece nu ești autentificat!
Informații avantaje cont membru autentificat
Nu a primit aprecieri încă!
Apreciază - dezapreciază
Nu a fost comentată încă!
Nu ai acces, deoarece nu ești autentificat!
Informații avantaje cont membru autentificat
Distribuie pe: facebook | twitter | google | linkedin | myspace | email
Poezii >> Poezii, categoria Diverse >> Poezie Veghere... | Salvatorul.ro
meniu prim
Adevărata măreţie locuieşte în caracterul omului, nu în abilităţile lui şi nici în poziţia pe care o ocupă.