Poezie Sarea...

SAREA



*****

Vorba-ţi să aibă măsură,

Nu libertate la gură.

De ţi-e vorba măsurată,

Cu iubire presărată.

E plăcută şi dorită,

Face ziua însorită.



Dacă însă cleveteşti

Şi vorba ţi-o lungeşti,

Se stârneşte uraganul

Şi mânia cu toptanul.

Se adună norii certării

Şi furtuna întristării.



Dacă ai o vorbă aspră

Cu un gust de poamă acră

Şi mereu pe critică,

Liniştea iute ţi-o strică.

Norii se strâng grămadă

Şi-ntunecă ziua întreagă.



Furtuna se dezlănţuieşte,

Şi inima ţi-o oboseşte.

Laşi în urma ta, tristeţe

Şi sapi suferinţă pe feţe.

Se strânge multă supărare,

Soarele nu mai răsare.



O vorbă dreasă cu sare,

E ca o rază de soare.

Şi spusă cu blândeţe,

Înseninează mii de feţe.

Ridică omul slab şi-i dă viaţă,

E roua în zori de dimineaţă.



Omul plin de sine, înfumurat,

Batjocoritor, la bârfe dedat.

E sare amară-n poveţe,

Şi rană adâncă pe feţe.

Răneşte şi distruge fără milă,

E suflet de gheaţă şi silă.



Dă-ne Doamne înţelepciune,

Sare bună-n vorbe bune

Şi măsură în tot ce spunem.

Pentru sarea ce o punem

În povaţa ce o dăm.

Învaţă-ne cum să sărăm.



Să nu sărăm prea tare sfatul,

Să nu umblăm cu judecatul,

Să n-ajungem să naştem ură,

Pune Doamne gurii măsură.

Să curgă iubirea din ea,

Un fagur dulce ca mierea.



Vorba dreasă de Tine,

E paşnică, face mult bine.

Nu străpunge cu venin,

Face cerul mai senin.

Nu aduce supărare,

Soarele nu mai dispare.



E dulce, blândă, chibzuită,

De bunătate însoţită.

Are balsam vindecător

Şi în iubire-i promotor.

Vorba bună spusă la vreme,

Poartă-n ea comori eterne.



Cel în suferinţă e îmbărbătat,

Ranile i s-au vindecat,

Inima nu mai e mâhnită,

Nici furtuna nu mai e stârnită.

Gura neprihănită e izvor de viaţă,

E seninul zorilor de dimineaţă.



Doamne, dă-mi înţelepciune,

Să rodesc în fapte bune.

Să ştiu când să tac, când să vorbesc.

S-aibă-n mine sarea gust ceresc.

Pune stavilă-naintea gurii mele,

Să n-o deschid cu vorbe rele.



Limba să-mi fie un argint ales,

Vorba blândă şi sfatul cu sare dres.

Un clinchet cristalin cu învăţături alese,

Ce din lumină Sfântă, dragoste ţese.

Fă-mi buzele potolite, pline de pace,

Ce oricărui suflet numai bine face.



Învaţă-mă Isus, să vorbesc ca Tine,

Să răzbată lumina Ta prin mine.

Să nu pierd gustul sării niciodată,

Să n-ajung, să fiu sare lepădată.

Pune-n mine puterea de-a săra,

Cu gust din dragostea ta.



Să fiu o sare bună, cu iz ceresc

Cuvântul bine să-L păzesc,

În dragoste şi pace să trăiesc,

Cărarea vieţii să o netezesc,

Să fiu cu har dumnezeiesc,

În orice fac să Te Slăvesc.



Amin!