Poezie Cand mi-a dat

Cand mi-a dat



Departe ma ducea cararea

In soarele ce incalzeste,

Si ma atragea privirea

Celor care sunt pe creste.



Cararea, serpuieste-n dealuri,

Si coltii ei ma inconjoara.

Sunt obosit, mai stau pe ganduri,

Cu ochii mei care coboara.



Ce bine era jos in vale,

Nu simteai fiori prea reci,

Si usurinta de pe cale

Credeam ca o sa tina-n veci.



Cum va fi ma-ntreb adesea,

Acel loc unde voi sfarsi?

Eu vad ca se ingusta calea,

Si coltii ies, oriunde-as fi.



In care parte as cauta

Nu mai gasesc defel in viata

Un petic ca sa pun piciorul

Sa m-odihnesc privind in fata.



E-a mea carare numai piedici,

Ce ies si sa m-opreasca vreau.

Asa-i directia inainte?

Si sa le ocolesc nu stau,



Ca poate s-ar departa calea

De tinta mea si planul Sau.

Ca cei ce merg sfarsind cararea

Vor fi in Rai cu Dumnezeu.



Am langa mine si ma face

Sa stiu ca singura nu trec,

Un ajutor care imi place,

Sa il aud cand pasu-mi plec,



In colbul fara de miscare,

Ce se arata mai deoparte

Si pun o lacrima din gene,

Si murmur stand plecat in noapte,



-O Doamne, ce am vrednic astazi,

De Te implici si ma-nsotesti,

Dai la o parte pentru mine,

Oprelisti care le gasesti?



Sa fiu sus doresc si eu

Cu altii care au ajuns.

Tu i-ai calauzit mereu mereu,

Pentru toti ai fost strapuns.



Tu ma sprijinesti ades

De mana Tu ma ti ales.

Si mare e a mea speranta,

Cu Tine am eu siguranta.



In ochi eu am primit lumina

In parte mi-ai deschis zagazul,

In clipa cand nu mai credeam

Ai ridicat incet necazul,



Sa vad ca Tu ai tot controlul,

Si la bine si la rau,

Eu trebuie, mi-ai spus odata,

Sa cred, sa cred in Dumnezeu.



Atunci, la intrebari cuprinse

In valul lacrimilor mele,

El imi soptii atat de aproape,

Ti-am dat iubirea Mea prin ele.



Iubirea? si ma franse-n doua,

Acel cuvant demult uitat

Iubirea fost-a pentru mine

Ca apa pentru insetat.



Ea imi aduse amintire,

A tot ce am primit in dar,

Si ma-ntrebam cu a mea fire,

De ce o Doamne iar si iar?



Si sa nu cad si sa pot duce,

Si cel mai greu cosmar sa trec,

Si sa aduc jertfa pe culme

Si valul, ca sa nu ma-nec.



Si plina de recunostiinta,

Nu pot decat sa Il iubesc,

Pentru ce este si ce-a fost,

Sperand ca o sa-L intalnesc,



Si sa ma straduiesc doresc

Si eu in toate sa-L ascult,

Mai cu drag sa ii raspund,

Ca m-a iubit atat de mult.



Amin