Poezie Anonimul (Avortul)*

Anonimul (Avortul)



Sunt un anonim ca tine,

Numai că eu nu vorbesc !...

Vreau un pic să mă-nvârtesc,

Să m-așez să picotesc,

Să dorm bine!



Am așa, o presimțire,

Cineva că-mi face rău...

Simt în fața mea un hău

Că m-aruncă într-un tău,

În pieire!



Nimeni nu mă vrea pe lume,

Nu știu de ce simt așa...

Că nici mama nu mă vrea,

Parcă văd o piază rea

N-am nici nume!



Sunt legat, sunt fedeleș,

Nu știu dacă m-am sucit

Poate numai m-am gândit!

Că și ploaia s-a oprit,

Sunt un leș!



Cineva mă deranjează,

Vai! mă caută de-afară!

Am simțit ceva de-aseară

Am întrezărit o fiară

Ca o piază



Scurt mă trage de-o ureche,

Vai! Nu pot să țip deloc

Simt în inimă un foc,

O arsură la mijloc,

N-am pereche!



Ceva rece mă atinge

Ca o lamă de cuțit...

M-a lovit, m-a amețit

Mă doare necontenit,

Simt că-i sânge!



M-am născut!!! O ! asta este!

Vai! Ce monștru mă-nconjoară

N-am știut că mama-i fiară,

N-o lăsați, că mă omoară,

Mă smâcește!



Ce ciudat! Credeam că-i bine...

Mă sugrumă mama mea!

Nu credeam să fie-așa

Ca o viperă de rea,

Și ma ține!



Mă zbat între clești în sânge!

Oare ce rău am făcut?

Am greșit că m-am născut?

Și că-n pântec am tăcut?

Nu mă frânge!



Simt zvâcnire în timpane,

Încet mi se scurge viața!

Mi se-nvinețește fața

Și de gât mă strânge ața

Plin de rane!



Degeaba mă zbat să scap,

Sunt pierdut! Cuțitul rece

Chiar prin beregată-mi trece

Sângele dă să mă-nece,

Nu mai scap!



Aș fi vrut lumea să știe

Doar atât: că mama mea...

............................

...Și s-a stins fătul subit

Dintr-o dată-a amuțit

Pe vecie!



STAȚI !...Că nu s-a terminat!

Cineva de sus din Stat

Chiar de-i seară pe-nnoptat

A văzut acest păcat

De neiertat!



Ochii Lui sunt foc și pară

Pe-ntuneric toate vede!

Răul răului succede,

Nimănui nu i se șede,

Grea povară!



Hotărârea a fost luată:

La acest păcat de moarte

Prin gândirile deșarte

La moarte, răsplata-i moarte

De îndată!



Vine Dumnezeu la oameni!

Ține-n mână un cântar

Pentru mulți nu va fi har

Și-au dus viața în zadar,

Iei ce semeni!



Vai! Ce judecată aspră

Vor primi femei ca ea!

Și pedeapsa-i foarte grea,

Fiindcă fapta-i foarte rea,

Monstruoasă !



Orice mamă și copil,

Dumnezeu , Judecătorul,

Cheamă-n față tot poporul

Căci El e făuritorul

Nu-i ostil!



- "Judecați voi!" - zice Domnul

"Ce ați face-n locul Meu?

Dacă-ați fi voi Dumnezeu

Și-ați vedea astfel de rău?

Cum e omul!



Copilașul n-are vină

Că a fost legat, inert

Însă ea, ca un expert,

Cum credeți că pot să iert

Greaua crimă?



Nici n-aș fi crezut vreodată

Că făptura minunată

Care-a fost sfințită-odată

Săvârșește necurată

Așa faptă!



Acum orișicine-aude

Să stea și să socotească

Fără să se îndoiască,

Că o faptă-așa grotescă

Te pătrunde!



Să nu crezi că nu te vede

Ochiul sfânt de Dumnezeu!...

Cântarul e-n dreptul tău,

Deci ferește-te de rău!

Nu te pierde!



Lasă sângele în vine

Pruncului ce l-ai primit

Ca să nu fii pedepsit,

Domnul astăzi ți-a vorbit!

Domnul vine!



Amin Februarie.10.2010

George Petre - Chicago



Acum puteti citi si poeziile noi "Ce nu vede D-zeu", "Descendenta" ,"Internetul", Metanoia , Telefonul , Evreii-ceasul lumii , Chipul veacului... Si multe altele din vol. "LUMINITA"