Poezie Pe sens unic

Pe sens unic





Obosit de-atâta praf şi de mizerie,

Am ieşit de pe drumul lat şi-anevoios,

Pe aleea care duce la spălătorie,

Spre-a-mi spăla păcatul meu jegos!



Într-o clipă tot interiorul mi l-a aspirat

De păcatul ce pe motor fu pus,

Chiar şi aerul greu de respirat,

S-a dus prin jertfa lui Isus!



Până şi parbrizul mi l-a şters...

Şi mi-a pus filtre pentru erezii rătăcitoare,

Mi-a reglat chiar şi direcţia de mers,

Şi mi-a montat plăcuţe noi de înfrânare!



Şi n-am mai vrut să plec singur la drum,

Ci L-am rugat pe El să urce la volan,

Să mă conducă El de-acum

Pe calea care duce-n Canaan!



Dar n-a urcat cu mine în maşină,

Până nu mi-a rupt retrovizoarea şi oglinzile laterale

Ca să nu-mi aduc-aminte de-a mea vină,

De vroia cândva să-mi dea târcoale!



De-atunci sunt foarte fericit,

Când Îl ştiu pe Domnu-n stânga mea,

Căci şi sufletul îmi este liniştit...

Că e vreme bună, că e vreme rea!





~Amin~