Poezie Semanatorul Matei 13:1....

Domnul Isus odata,

Fiind inconjurat de gloata,

Poporul dorea sa stie

De cereasca Imparatie.



Domnul in pilde le-a vorbit

Semanatorul a iesit

In tarina la emanat,

Samanta buna a aruncat.



Semanta din intanplare,

O parte a cazut pe cale,

Pasarile imediat

Au venit si au mancat



Alta parte a cazut pe stanca,

Ne avand radacina adanca,

Soarele cand s-a inaltat

A palit si s-a uscat.



A treia parte a cazut

Intre spini, ea a crescut,

Dar pini cand s-au inmultit

S-a uscat si a murit.



Iar alta parte a nimerit

In pamant bun, a rasarit.

Acele seminte toate

Au adus roade bogate.



Toate au dat road multa

Un graunte a dat o suta

Altul saizeci, treizeci a dat,

Stapanul mult s-a bucurat.



Domnul Isus a vazut

Ca ei tot n-au priceput,

Stand in corabie pe mare

Le explica la fiecare.



Cea cazuta langa drum

Sunt aceia care acum

Aud cuvantul si-l primesc

Il uita si-l parasesc



Iar samanta de pe stanca

Sunt aceia care inca

Se bucura putini pe cale

Pana vine o incercare.



Iar aceia dintre spini,

Din aceia-s multi crestini

Care incep frumos sa creasca,

Pana grijurile Incep sa-i cucereasca.



Cea cazuta in pamant bun

Sunt aceia care acum

Aud cuvantul si-l traiesc,

Sa aduca roade se silesc.



Imparatia cand va veni,

Imparatul va grai:

Sluga buna, credincioasa,

Vino, stai aici la masa.



Cu talantii ce ti-am dat

Ai lucrat si-ai castigat!

In Imparatia Mea

Vesnic te vei bucura!