Poezie Pe aripi de dor

Pe aripi de dor



Ma intreb privind spre stele,

Unde trece calea mea?

Dincolo de asfintitul

Ce zi de zi il voi vedea?



Cand se-mpleteste cu lumina

Si au in juru-i raze prinse,

Care le-a trimis Preasfantul

Sa se arate neatinse.



Cu o caldura mai aparte

In firul scapatat de sus,

Din soarele ce se dusese

Ca sa apara unde-i pus.



Cum trece calea peste dealuri?

Cum stie drumul cel pornit?

Cum sa fie cea curata?

Din mi de cai ce au iesit.



Cum sa dam mana pe cale

Cand noi avem poveri de dus,

Si au o greutate mare

Ca nu se stie ce-ai de spus.



Ce taine poarta Adevarul

Pentru alesul Domnului?

Si le primeste deslusite,

Ca sa stie calea Lui.



Haina ce o vezi adesea

Ca se poarta pe carare,

E tinuta obligatorie

Sa o ai in orice stare.



Si tu poti ca sa faci si eu

Sa avem haina curata,

De-o pastram printr-o credinta

Ce nu scade niciodata.



Frumos in fapte si silinta,

Ce spun de-a Domnului onoare,

E calatorul care stie,

De la-nceput de ascultare.



Ca sa supuie vechea fire

Ce vrea sa il atraga-n jos,

Sa se opreasca, sa se lase,

Sa nu mai steie cu Cristos.



Dar calea nu coboara-n vale

Pe ea este cel ce porneste,

Ca-i siguranta pusa-n Domnul

Ce il ajuta pan' pe creste.



Si-n susurul cel bland si dulce

Auzi mereu un glas duios,

El izvoreste din iubire

Si-n ea e soapta lui Cristos.



De dragul Lui adesea plang,

La marginea Izvorului,

Stiind ca este langa poarta,

Deschisa-n calea Dorului.



Sui ca sa-L vad cum se coboara,

Sa imi aduca alinare,

Eu nu astept prea mult acolo

Ca vine-n graba-n cercetare.



Dar ii trimit semnal adesea,

Si ma prostern in fata Lui

Cuprinsa-n lacrimi de iubire

Ii spun durerea Domnului.



Si cum sa tac cand ma doboara,

Cand lupta mea-i asa de mare,

Si nu pot ca sa ii tin piept,

Si cad in jos de disperare.



Dar nu mult tine, ca o Mana

Ma duce iar langa izvor,

Si de durere are leac,

Pentru un foc mistuitor.



Si ma ridica sus pe stanca,

Sa vad ca mare este Domnul.

Ce stie suferinta mea

Si imi trimite ajutorul.



Si de dor sa-i multumesc,

Si pe El sa-l preamaresc,

Incep sa ii cant o cantare,

Cantare noua de-adorare,



Ca vrednic este El de lauda,

De laude si de osanale.

De ce sa nu canti si tu prieten

Cand ti-a facut bine pe cale.



Amin