Poezie Iubitul meu copil plecat…Ev Luca 15:11-24

Iubitul meu copil plecat…Ev Luca 15:11-24



Iubitul meu copil plecat

De-atâta vreme de acasă

Mi-e aşa de dor, nu te-am uitat

Şi grija ta din greu m-apasă,

Acum eu m-am gândit să-ţi scriu

Să ştii ce fac şi că sunt bine

În Domnul eu sunt fericit

Acasă e belşug de pâine

Dar mă gândesc la tine ades’

Tu cum o duci? Eşti sănătos?

îţi merge bine prin străini? ,

eşti bucuros?

De-aş şti că ţie-ţi merge bine

Chiar dacă suntem despărţiţi

N-ar plânge inima în mine

N-aş lăcrima printre suspine

Aş fi mai liniştit.



Din ziua-n care tu te-ai dus

După ce „ţi-ai cerut averea”

Eu tot am suspinat şi-am plâns

De lacrimi mi-a slăbit vederea,

Şi primul mă trezesc în zori

Că noaptea mi se pare lungă

Mă rog lui Dumnezeu şi cer

Ca dorul meu să te ajungă.



La poartă merg încrezător

Te caut cu privirea-n zare

Şi orice om în depărtări

Cu tine seamănă îmi pare

Iar după ce mă liniştesc

Că-ci nu te văd ca trecător

Mă duc să mai lucrez ce pot

Să-mi treacă ziua mai uşor.

Apoi spre seară la asfinţit

Trudit mă duc din nou la poartă

Că mă gândesc: „Dac-ai venit?

Dar nu ştii cum vei fi primit ?

…………………………

Aşa te-aştept până târziu

Mai schimb o vorbă prin vecini

Şi fraţi buni de credinţă,

Că şi ei au copii plecaţi

Şi tare sunt îngrijoraţi

De viaţa şi de soarta lor…







Când noaptea s-a lăsat deplin

Şi nimeni nu mai e pe drum

Mă duc în casă şi mă-nchin

Că-ci numai Domnul care-i bun

Mă poate înţelege acum

Doar El e Tatăl tuturor

Şi ştie ce-i acela dor

Durerea de părinte.

El e a toate ştiutor

Atotputernic, iubitor,

Nu vrea moartea celor ce mor

Îi vrea întorşi din calea lor

Ce duce spre morminte…



Ai milă Doamne! Zic, Amin!

Încerc să dorm puţin…

Şi-n inima şi-n visul meu

Am înţeles de-atâtea ori

Mă înştiinţează Dumnezeu

Pe calea ta sunt spini nu flori

Eu prin credinţă văd mereu

Deşi tu nu vrei ca să-mi spui

Că tu în lume o duci greu

Şi ai ajuns al nimănui

Vai fiul meu…



Un singur sfat aş vrea să-ţi dau

Ţi-l dau din inimă de tată

Întoarce-te la Dumnezeu

El te iubeşte şi te iartă

Te iert şi eu!

De ce să stai printre străini?

O lume-nşelătoare

Doar cât ai bani sunt „prieteni buni”

Dar când ajungi sărac în drum

Te calcă în picioare.

După ce-averea-i risipit

În chefuri în plăceri

Toţi prietenii te-au părăsit

Nu mai sunt azi cum au fost ieri

Te-au păcălit…te-au folosit…



Te rog să-ţi vii în fire-acum

Acasă ai belşug de pâine

Tu rabzi flămând pe-al lumii drum

Duci viaţă ca de câine…

Dar hai ridică-te că poţi

Leapădă ce te-opreşte

De ce să fii slugă la porci?

Când poţi acasă să te-ntorci?



Nu-l asculta pe „cel viclean”

Că bine nu-ţi voieşte

El zice: „Totul e în van,

Acum în zdrenţe?, un sărman?

La tatăl tău vrei să te-ntorci?

Crezi că te mai primeşte?”



Da dragul meu eu te primesc

Aşa cum eşti să vii,

Eu niciodată n-am dorit

Ca tu să fii fiu rătăcit

Dar ţi-am dat şansa să alegi

Să poţi tu singur să-nţelegi

Pe calea largă dacă mergi

Te duci înspre pierzare…

Ce-ai semănat culegi.



Dar dacă acuma te-ai trezit

Din somnul morţii ce-ai dormit

Nu poţi da timpul înapoi

Un singur lucru poţi să faci

Prin pocăinţă să te-mpaci

Cu Dumnezeu şi-ai tăi…

Să zici cum zice o cântare

Ce o cântai în Adunare:

„Aşa cum sunt la Tine vin

Putere n-am Tu-mi fii sprijin

Mă spală-n sângele-ţi divin

O Mielule eu vin, eu vin!”

O tată bun şi răbdător

Păcatul meu e aşa de greu

Atât te-am întristat,

Nu-s vrednic să fiu fiul tău

Dar astăzi mă întorc smerit

Mă doare de al meu păcat

Măcar argat să fiu primit

În lume n-am fost fericit

m-am înşelat.



Azi când citeşti ori când asculţi

Scrisoarea ce ţi-am scris,

să ştii că dacă mai trăiesc

te-aştept aşa cum ţi-am promis

în braţe vreau să te mai strâng

să-ţi spun cât te iubesc , să plâng,

să plângem amândoi.

Şi-n casa mea din nou să fii

cel ce aduce bucurii

prilej de sărbătoare,

copil iubit între alţi fii

cu viaţă roditoare…



Vei face aşa cum doreşti

Cum crezi că e mai bine

Dar tare mult m-aş bucura

Acolo unde te găseşti

De-ai înţeles durerea mea

Să te ridici, să te grăbeşti

Să nu-ţi fie ruşine,

Cu lacrimi să te pocăieşti

Din inimă cu drag să zici

Vin „Tată azi la tine”…



Iar de vei zăbovi să vii

Dar vei veni în vremi târzii

Când eu voi fi plecat,

Şi-atunci să ştii te-aştept cu drag

Să ne-ntâlnim în veşnicii

În Cerul minunat!!!



Amin!!!



De Teodor Groza 02.02.2010

Vişeu de Sus