Poezie In cuibul meu

In cuibul meu



Nu de apa si de paine,

Mi-este inima flamanda.

Are numai bunatati,

Cum n-a fost in alte dati,

Si se-arata mai satula,

Dar de-atata-nvatatura.



Insa iar se moleseste

Si o vad ca mai tanjeste,

Si se uita dupa stele

Sau in colturi mititele,

Ba aduce linistire,

Doar o clipa cu iubire,



Ca sa plece la izvor

Si s-astepte-ncetisor,

Tulburarea apelor,

De la Domnul Domnilor

Printr-un sol ce-adesea vine

Si se-ocupa si de mine.



In a inimii bataie,

Caut sa strang cat mai aproape,

De drag ca mai am viata

Sub a cerului povata,

Care mereu ma invata.

Vorba Lui ce ma imbie,

Sa Il caut, la min' sa vie.



Eu, degrab ma pun pe ganduri,

Zile-ntregi in cate randuri,

Framantata de amar

Sau de planuri in zadar,

Care mult ma deruteaza,

Ca sa cad, sa nu stau treaza.



Si din nou raman flamanda,

Si Il caut sa-mi dea izbanda,

Sus sa tie-al meu odor,

Singurul nemuritor,

Ce vrea sa zboare acasa,

Langa Domnul ca mireasa.



De aceeia Apa Sa,

Si al hranei bob, as vrea,

Sa le pun in cuibul meu,

Sa le am mereu, mereu,

Si in vremi de stramtorare

Sau de este zi cu soare,



Sa nu ma simtesc flamanda

Dupa Domnul, far' izbanda.

Si nici Apa sa nu fie

Fara har si melodie,

Ca de ajutor am toate

Si numai prin El se poate,

Sa inaintez si eu,

Pana langa tronul Sau.



Amin