Poezie Sionul părăsit

Tu eşti Sionul părăsit

Şi nimănui nu-i pasă

Dacă trăieşti, dac-ai murit,

De ai sau nu o casă.



Tu eşti Sionul izgonit

Şi boala te apasă,

Flămând de tot, obişnuit

Să n-ai nimic pe masă.



Tu eşti cu sufletul rănit

La fel ca o mireasă

Ce-aşteaptă mirele iubit

Ce nu mai vine-acasă.



Te vezi de tot nenorocit

În viaţa ta retrasă,

Tristeţile ţi-au năruit

Credinţa ta rămasă.



Dar Dumnezeul infinit,

Văzând ce rău te-apasă

Atâtea câte au venit

Din lumea neguroasă,



S-a îndurat, într-un sfârşit,

Schimbând o zi ploioasă

Într-un ecou nemărginit

De zare luminoasă.



De-acum trăieşte fericit

O viaţă prea frumoasă

Şi fii convins necontenit

Că El nu te mai lasă.