Poezie Motive ale fericirii

Sunt fericit când dimineaţa,

Privesc cum soarele răsare

Şi Domnul iute alungă ceaţa,

Dar luna încet, încet dispare.



Sunt bucuros să pot să merg,

Să am în dar doua picioare,

Iar de-i nevoie, pot s-alerg

E-o mare, binecuvântare!



Sunt fericit, sa pot lucra

Cu mâinile, ce-i mare dar,

Sunt bucuros să fac ceva,

S-ajut, să sprijin pe-un sărman.



Ma desfătez să am şi gură,

Să pot să râd şi să vorbesc,

Să uit ce-i pizmă, ceartă, ură

Şi Vestea Bună s-o vestesc.



Sunt fericit să pot gândi,

Cu mintea ce-i un dar măreţ,

S-ascult când Duhul mi-a vorbi,

Cuvinte vii de mare preţ.



Mă bucur mult să pot vedea,

Cum Isus toate le-a creat,

De la furnică pân-la stea,

Tatăl din cer viaţă le-a dat.



Îmi place mult să stau s-ascult,

Trilul voios al ciocârliei,

Pot să vă spun chiar mult mai mult,

Motive ale bucuriei.



Iubesc să fiu în adunare,

Să mă închin cu fraţii la un loc,

Să-L preamăresc pe Cel ce dă salvare,

Să-I cânt, să-L laud, să mă rog cu foc.



Sunt fericit, căci Domnul m-a iertat,

La Golgota, pe cruce s-a jertfit!

Facându-se în locul meu păcat,

M-a izbăvit de moarte şi m-a mântuit.



Fiţi bucurosi şi binecuvântati,

Nu vă lăsaţi conduşi de-mprejurări,

Aţi fost spălaţi de Isus şi salvaţi

Nu disperaţi, chiar dacă sunt căderi!



Priviţi-nainte, Tatăl ne iubeşte,

El e cu noi oriunde şi oricând.

Cel ce se-ncrede, lumea biruieşte,

Trecând prin grele încercări cântând.



Săltaţi de bucurie fraţi, surori,

Căci cerurile porţile-au deschis.

Avem inestimabile comori

Cu adevărat, doar Domnul ne-a promis.



Fiţi fericiţi, nu ezitaţi.

Urcaţi pe scara fericirii,

Credeţi şi fiţi cu toţi iertaţi,

Spre bucuria mântuirii!

Amin.



22.01.2010.