Poezie Omule,ce-n asta lume

Omule,ce-n asta lume,

Te trudesti mereu sa-aduni,

Cat mai multe-averi si ranguri,

Dar sint trecatoare-oricum.



Te framanti in tot momentul,

Din zori,pana la apus,

N-ai odihna,si nici pace,

Caci esti fara de Isus.



Esti legat,de-aceste lucruri,

Care pier,si n-au valoare,

Si vor arde-odata toate,

La mania viitoare.



Totu-i trestie,fan,paie,

Si vor arde,ca gunoaie,

Toate astea-s trecatoare,

Si viata-i scurta tare.



Tot ce-i trainic,si ramane,

Este ce ti-ai strans in cer,

Facand jos,doar fapte bune

Si iubind pe Dumnezeu.



Deci din zori,pan la apus,

Lucra dar,pentru Isus,

Cu privirea ridicata,

Sus la cer,la-al nostru Tata.



Cauta-L mai inai pe El,

Si a Sa neprihanire,

Arata la cei din jur,

Ca ai si multa iubire.



Si facand asa mereu,

Strangi comori la Dumnezeu,

La sfarsit,te va chema,

Loc de cinste i-ti va da,

in Imparatia Sa.



Vremea-i scurta,va veni,

Vine Isus-in graba mare,

E pe drum,pe nori de slava,

Vine,in a Sa splendoare.



Fi gata,te pregateste,

Vegheaza neancetat,

Stai in post,si rugaciune

Pregatit oricand,El vine.

Amin.