Poezie Viata, din hazard?

Prin milenara mantie a spatiului nemarginit,

se-ntinde pân-la noi, opera Marelui Infinit.

Se vad în jurul nostru cât ochiul poate prinde,

minuni ale Vietii ce-n vraja ei cuprinde.

Când le privesti pe toate în taina parca-ntreaba:

" Oare sunt facute printr-o întâmplare oarba?

Cand parfumul unei flori iti patrunde-adanc in piept,

zici ca nu a fost gandit de un Mare Intelept?

Caci Acela dintre stele ce le-a ordonat în fata,

a pus energie-n ele, le-a-mpartit la toate Viata.

Si asa din El descindem, nu din râme sau gorile,

ca si cum stramosii nostri, ar avea bunici...reptile…





…El a stabilit distante, ca aceea pân-la soare,

pe când, nu erau ateii sa-L învete sa...masoare!

Pentru Terra cand decise o miscare de rotire,

n-a cerut parerea noastra, printr-o lunga convorbire!

Nici când a dispus El forta la noua, optzeci si unu,

nu puteam sa-L sfatuim; nu eram atunci...nici unu’...!

(De nu dota Pamântul cu forta gravitationala,

noi roiam usor prin spatiu si lasam planeta goala.

Dar Domnul a creat Pamântul ce i–a dat în Univers,

o miscare si-o orbita ce-nsemna un drum de mers!

Uriasa energie ce-l pulseaza pe orbita,

nu putea fi din aceea de la...Big-Bang...mostenita!

O explozie colosala chiar asa cum se mai spune,

din praf cosmic nu putea în planete sa adune!

Fiindca spatiul dintre stele are legi si chiar de-i mare,

fara El nu-s darwinistii, din maimute la-ntâmplare!





**

Dar ce-i Viata ? Cum putea hazardul, s-o faca sa apara,

din nimic sa iasa o fiinta vie, unicelulara?

- Iata – spun antropologii aserviti nedrept stiintei,

care nu-si vad Ziditorul – stând sub voalul necredintei:

- Viata e pe Terra dintr-o...dintr-o...banala spuma,

care nu mai este, dar...a lasat din "viata"...urma.

- Ba nu-i din spuma – altii spun sa-i contrazica,

ci...ea-i dintr-o complicata formula chimico-fizica!...

Din cosmos sau aievea din lava de vulcan,

s-au strâns substante multe si prinse de elan,

prin combinatii complicate puse bine în valoare,

au prins usor – usor sa miste, cu mic, cu bun, cu mare!

Dar cum toate-s ipoteze care scapa din masura,

Altii, nu pot admite; sa...iesim asaaa...din zgura?

- Viata foarte complicata, e venita de departe;

poate mii de ani-lumina de la "sursa" ne desparte!

- Dar prin ce mijloace a putut aici s-ajunga?–

printre stele si planete – calatoria-i...lunga...lunga!

- Sunt meteoriti si asteroizi ce s-au rupt de prin planete,

pe unul "viata" ar fi "traversat" printre stele si comete...

Si cum ajunse pe Pamânt în foarte mare graba,

n-a stat deloc pe gânduri, ci...s-a apucat... de treaba!

- Si cum de n-a murit? Caci prin forta de frecare,

prin spatii si-atmosfera, cometa se-ncalzeste tare!

Si chiar de s-o fi "echipat" prin spatii sa nu moara,

acolo printre stele...Cine-a facut-o?

(te-ntreb asa-ntr-o...doara)...



**



De-ar fi Planeta plina cu vietati handicapate,

diforme si confuze, hidoase- decapate,

maldare de carne si oase sinistre asa urâte,

cu nasuri cât mai multe cu mâini aiurea – ciute,

mi-as mai pune (poate!) credinta în balanta,

cu scepticii lumii, mândri si plini de aroganta!



Sa fi avut rabdare amiba sa stea, ea, mii de ani la Soare,

iar apoi sa-i creasca (simetric!) si doua mici picoare?

...Dar ce mai spui de ochi ce sunt la loc de cinste,

când nu ni-i vazu-n spate, ci tot mereu-nainte!?

Stimati antropologi, ce spuneti despre nas?

Nu-i simplu chiar deloc,

caci nu-i crescut pe burta sa stea pe sub cojoc!

Gura minunata cu gust si limba ce-articuleaza grai,

nu-i nicicum prin spate pe ea sa poti...sa stai...

(De-as vedea în juru-mi vietati miscând grotesc,

as mai zice necredintei sa stea s-o mai..."privesc!)"

**

Omul! – fiinta minunata ce nu-i din cimpanzeu,

ce-i creat asa perfect cum decise Dumnezeu,

este coroana creatiunii de-aci de pe Pamânt,

nimic nu-i la valoarea lui – nimicuri toate-i sunt!

Pe om l-a facut cu migala pentru-a semana cu El,

în duh cu-ntelepciune si-n râvna plin de zel.

Si de-i creat de Domnul din lutul framântat,

tot El i-a pus si viata, suflare deci i-a dat.

Si-asa nu-i de mirare un suflet viu sa aiba,

reusind sa-nvete carte, si nu sa "savureze" iarba!

Acestei fapturi minunate ce tinteste-n viitor,

n-ar putea, stramos sa-i fie, dobitocul erbivor!

Omul prin Ziditor a ridicat zgârâie-nori, palate,

uimind cum serpuiesc prin lume sosele suspendate.

Si de-ar fi s-ajunga credinta-n...perigeu,

n-as crede niciodata ca-s fiu de cimpanzeu.

Amin.