Poezie Tu infaptuiesti mereu minuni

Tu infaptuiesti mereu minuni

Cand deseori la Tine Tu ne aduni

Ne lasi purtati in pacea Ta divina

Si apoi ne umpli Doamne de lumina



Unii ne cer mai mult decat putem

Si rad de noi caci nu avem

Ce practic nici ei n-au dar se falesc

Si cu nimicurile lumii sa mandresc.



Ei pacea vor s-o ia din noi

Si ne arunca cu noroi

Sa ne manjeasca asta vor

Dar noi santem al tau popor.



Tu vezi ce fac si ne ocrotesti

Si pacea Tu ne-o intregesti

Prin Duhul Sfant o torni in noi

Si noi raspundem cu blandeta catre voi.



Nam vrea nici voi sa va ofiliti

Va spunem cai mai bine sa iubiti

Lasati mandria la o parte

Si vorbele destrabalate.



Smeriti-va in harul ce va cheama

Si nu mai faceti la frati nici o rana

Priviti la ranile ce Domnul le-a purtat.

Si cu ce pret El v-a rascumparat.



Acolo la golgota sus la cruce

In ce tabara voiacum v-ati duce

Ati plange Pentru Domnul rastignit

Sau ati fi printre cei ce l-au batjocorit.



Cand voi acum va credeti mustratori

Lovind in frati adeseori

Va-ti pus in frunte ca niste pirati

Blocandu-i pe adevaratii frati.



Voi va faliti mereu in adunari

Dar lasati multimea lipsita de lucrari

Va credeti mai tari si mai neprihaniti

Dar spuneti-mi acum de ce nu iubiti?



A mustra cu asprime s-au a batjocori

Care-i diferenta spune-mim tu o stii

Spune-mi daca stii sau cunosti tu oare

Tot ce-ti vine la gura zici ca e mustrare.



Poate uneori frate mustrator

Vorba ta sa fie de batjocoritor

Si tu cum stii mereu sa le zici

Spune-mi impotriva cui tu te ridici.



Ajuta-ne Doamne sa nu fim numai vant

Ci da-ne calauzirea prin Duhul Tau cel Sfant

Vrem sa ne pazesti de vorbele desarte

Si vrem cu totii Doamne de viata s-avem parte.



Ne ocroteste Doamne de cei ce au mandrie

De cei ce vor sa lase Biserica pustie

De cei ce ne opresc sa nu lucram cu Tine

De cei care lucreaza cu duhuri straine.



Si fa din nou lucrarea Ta sa se inoiasca

Si oameni noi din tine mereu sa se tot nasca

Scoala iar pe cei ce deja au atipit

SI pune iar pe omul nou la locul potrivit.



Ai mila Doamne de fratii ce-s mereu uitati

Si parca inadins sant marginalizati

E multa nevoie de vocea lor ce tace

Mai da-ne prin ei hrana si viata si pace.



Noi vrem in adunare s-aduci neprihanirea

Si sus la anvon sa conduca iubirea

Nu o elita numai cu jalnice cuvinte

Cu vorbe fara Duh ce ades ne minte.



Nu vrem ca mesagerii Tai sa n-aiba loc sa spuna

Cuvantul Tau pentru care Biserica se aduna

Si de aceia Doamne condu-ti din nou lucrarea

Si da Tu bucurii in toata adunarea.



Mai lasa Duhul Sfant si oameni consacrati

Mai umplei pe femei mai umplei pe barbati

Mai lasa frumusetea sa umple a noastra viata

Si da-ne Doamne harul sau urmam a Ta povata