Poezie Am tot văzut și mai văd încă

Am tot văzut și mai văd încă

„Mai marii” la cei mici în cârcă

Și om pe om cum se mănâncă...

Dar și pe-acei ce, de pe „Stâncă”

Mai luminează noaptea adâncă...



Văd clar și-al lumii caracter

Cu oameni vrând să urce în cer

Pe umeri slabi de robi ce pier...

Dar văd și „robi”, cu suflet sfânt

Ce-aduc tot Cerul pe pământ...



Mai văd ceva, ce-i neschimbat;

Cum unu-n lume-i mai bogat

Că a-nșelat mult și-a furat...

Iar altul, în Ceruri și-a adunat

Mari comori, doar prin ce-a dat...



Văd și „deștepții” ce se-adună

Purtați de firea lor nebună

De-ași face case acum, pe lună...

Dar văd și sfinți cu trupul efemer

Ce-și delectează sufletul prin cer...



Văd pe cei mulți și istoviți

Chiar de-ale lor bolnave minți

Cum ard de mârșave dorinți...

Dar văd pe cei smeriți și sfinți

Că au pace, har și-s fericiți...



Văd „sus-puși” vorbind frumos

Ce-apasă-ntr-una lumea-n jos...

Și pe smeriții sfinți ce-au dus

Prin rugi și lacrimi lumea-n sus

Spre slava Domnului Isus...



Mai văd și-ntunecatu-ungher

De groază amară și-adulter

Cu cei ce-omoară și-apoi pier!

Dar și pe-aceia ce-n sfințenie

Viață aduc prin Evanghelie...



Văd și pe-acei ce greu trudesc

Strigând că ei mor și trăiesc

Doar pentru un ideal lumesc...

Dar și pe acei ce au ca Țel

Doar voia Preasfântului Miel...



Se vede clar cum pe pământ

E doar o goană după vânt

Ce face scrum tot ce e sfânt...

Dar văd și sfinți „ca îngerii”

Cum sfințesc valea plângerii...



Văd și luceafărul nevrednic

Cu tot instinctul lui puternic

Ce schimbă ziua-n întuneric...

Dar văd Natura cea Divină

Cum umple totul de lumină...



O, văd silnicii și nedreptate...

Nedrepți ce spun că fac dreptate

Iar drepți-s aruncați la moarte...

O, Cel Preasfânt le vede toate...

Dar tu cum stai, de care parte?!



În lume văd doar frământare;

Necazuri, lacrimi, disperare...

Dar văd deasupra ei un Soare

Veghind peste orice mișcare

Preaplin de har și de-ndurare...



Văd starea cea de nepăsare...

Cea mai perfidă și cumplită stare!

Dar văd că-i încă har și îndurare

Și azi, e-o sfântă zi de cercetare...

Dar vai! Poate e ultima chemare...



Zaragoza 15/08/2012

de Ioan Hapca (Ionică)