Poezie Suntem atât de fericiţi

SUNTEM ATÂT DE FERICIŢI…



Suntem atât de fericiţi

Că părăsit-am calea strâmbă

Şi am optat pentru Stăpânul

Ce niciodată nu se schimbă

În noi pătruns-a foc divin

Ce dă impuls spre consacrare

Şi ne îndeamnă s-adunăm

Neprihăniri şi perle rare.



Ca oi pierdute rătăceam

Prin labirinturile vieţii

Ne zdruncina adeseori

Valul netrebnic al tristeţii

Nu cunoşteam ce poate da

Aureola veşniciei

Eram, total, încorsetaţi

În hainele nevredniciei.



Dar cînd ne-nvăluiră harul

Cu aeru-i înmiresmat

Ştiut-am că al păcii Prinţ

La mântuire ne-a chemat

De-atunci gustăm din fericirea

Ce vine din tărâm stelar

Şi ne încântă Cartea vieţii

Cu-al ei neprihănit nectar.



O, ce imensă desfătare

Trăim cu Fiul cel jertfit!

N-am cunoscut aşa o stare

Când sufletul era trudit

Avem ca ţel un Plai de glorii

De-aceea nu cădem zdrobiţi

Când dă năvală vreo năpastă

Şi când în stânci suntem izbiţi.



Necazurile nu-s puţine

În spaţiul unde-acum trăim

Dar nu există vreo-ncercare

Să nu putem s-o biruim

Primim de Sus o energie

Şi-o hotărâre să purtăm

Solia-ncredinţată nouă

Pe care n-o abandonăm.



Suave cântece ornează

Trăirea noastră pe Pământ

Nădejdea vie ne susţine

Să stăm, fideli, în Legământ

Şi-a fiinţei tihnă nu-i atinsă

De vânturile lumii reci

Suntem cuplaţi cu Trinitatea,

Iubim doar sfintele poteci.



Suntem atât de fericiţi

Ştiind că-n Cer răsplata-i mare

Ne-animă gândul părtăşiei

Cu cei ce au în Rai intrare

Călătorim, cu-avânt, pe cale

Conduşi de Duhul vieţii noi

C-aşa pătrunde-vom odată

În lumea vieţii de apoi.



29 Ianuarie, 2009