Poezie Cânturi călătoare...

Cânturi călătoare



Ochi de lacrimă al iernii

Trece-n marea mea de zbucium

Răscolind prin vechi armonii

Struna din adânc de bucium



Din ascunsa bucurie, mângâierea

Naşte gândul de cerească mântuire

Strânge clipei zbuciumate fire

Nod le face şi începe să prefire



Din mănunchi de flori de gheaţă

Plâns tăcut acelor de necredinţă

Ce s-au prins cu mii de ciucuri

Semn să-mi facă cu reci ...picuri



Neştiind, că gându-mi faur

Din eterna legătură poartă aur

Înzidită într-o tainică grăunte

Ce mi-e scutul, temelie şi o punte



Către altul, către tine cititor

Care ai la rându-ţi sâmbur roditor

Dintr-o veche întocmire şi mister

Lasă-l să răsară şi-uită-te la cer,



Daruri risipite îţi adună azi acasă

Fă din inima lucindă calda lor cămaşă

Lasă bucuriei frâul liber de-a ierta

Lacrima căinţei începe a deşarta...



Împletit cu roze, cânturi călătoare

Din adânc de bucium oare-a câta oară

Zboară pân`la stele rug de rugăciune

De recunoştinţă, semn de plecăciune.



30.01.2010