Poezie foşnetul paginilor Cărţii

O,foşnet minunat,

fiorul ce-l provoci şoptindu-ţi

cântecul vechi şi curat

al paginilor fine ale Cărţii,

întoarse-n căutarea sfântă a unui Cuvânt,

de mii de sfinţi...

O,foşnet ce împodobeşti ca un veşmânt

atâtea mâini fierbinţi,

atâtea linişti pătrunse de Duh Sfânt.



O,foşnet minunat,

ce umpli tăcerea caldă şi evlavioasă

din fiece biserică adevărată.

O,foşnet minunat,

cântarea ta duhovnicească atât e de frumoasă...

O,minunat...

l-ai auzit trecând prin tine vreodată?



O,foşnet minunat,te-aud şi-acasă

când vreau să-L mai aud pe El odată,

scoţând din gură Sabia,

rostind Cuvintele Vieţii

şi spintecând perdeaua Sfintei Sfintelor

şi-odată-n plus istoria.

O,foşnet minunat,

te-aud de fiecare dată

când Duhul mă îndeamnă să deschid Biblia...