Poezie M 35 Sarpele de aramă

Ş-au plecat spre munte Hor

Şi Domnul le spuse lor

Aron zile a împlinit

A venit a lui sfârşit

Şi iar cartea dă să spună

Poporul l-a plans o lună

Şi împăratul cananit

Îă îi bată a venit

Tot poporul a jurat

Că dacă este scăpat

Dacă în mâna lor vor fi

Domnului ei vor slujii

Domnul iar i-a ascultat

Cananiţi-n mâini le-a dat

De la Hor pe un drum porniră

Tara Edom ocoliră

Şi pe drumul înspre mare

Popor şi-a pierdut răbdare

Şi iarăşi s-au răsvrătit

Rău ei iarăşi au vorbit

De ce Moise fu să fie

Să ne duci tu în pustie?

Ne-ai adus tu sa murim

Pâine şi apă nu găsim

S-a scârbit viata noastră

De această mană proastă

Domnul El i-a auzit

Cum poporul a cârtit

Şi nişte şerpi înfocaţi

Îpre popor au fost mânaţi

Popor la Moise a venit

Şi au zis- Am păcătuit

Te rugăm a te ruga

Domnul şerpii a depărta

Moise i-a ascultat

Domnului el s-a rugat

Domnul a zis la omul lui

-Fă-ţi un şarpe şi să-l pui

Pe o prăjină a fi înălţat

Şi cine va fi muşcat

De la şarpe va privii

Chiar muşcat el va trăii

Şi în carte mai cetim

De Moab şi de Sitim

La Sitim c-au poposit

Cu străine c-au curvit