Poezie M 26 Apele de la Mara

Şi plecară spre pustie

Apa nu fu, cartea scrie

Ziua a treia aproape seara

Ajunseră ei la Mara

Apa ce-o găsiră-n seară

N-o băură fu amară

Ce să bem ? au întrebat

Şi atunci Moise a strigat

Domnului el s-a rugat

Şi un lemn s-a arătat

Şi în apă fu aruncat

Apa atuncea s-a schimbat

Şi cum sete au avut

Tot poporul a băut

Şi au plecat iarăşi cum stim

Şi-au ajuns pân’ la Elim

Din izvoare apă au luat

Vre-o dosprezece au aflat

Sub finici s-au pus de au stat

Până iarăşi au plecat

Şi Cartea iar aşa scrie

C-au ajuns într-o pustie

La Sin în a cinsprezecea zi

Unde poporul cârti

-N-am murit noi în Egipt

Unde carne noi am fript

Ne-ai adus tu în pustie

Şi mâncare n-o să fie

De foamete vom murii

Căci nimic nu vom găsii

Domnul însă a văzut

Ce poporul a făcut

Şi la Moise i-a spus

-Voi ploua pâinea de sus

Poporul când va venii

Să-şi ia pâinea pentru o zi

Şi Moise spuse-n seară

-O să înţelegeţi iară

Mâine slava veti vedea

Carne Domnul El va da

Mâncare ca voi să ştiţi

Că împotriva Lui cârtiţi

Incă când Aron Vorbea

La popor când el spunea

Spre pustie s-a uitat

Şi un nor s-a ridicat

Domnul iarăşi El vorbii

-Auzi-I cum se cârtii

Intre două seri aveţi

Carnea care voi o vreţi

Dimineaţa pâine voi da

Să se ştie slava Mea

Şi în seară au venit

Tabăra au acoperit

Perpeliţele în stol

Ş-a fost carne tuturor

Şi când ei s-au deşteptat

Şi când roua s-a luat

Alb ca gheata au zarit

_ Ce-I acesta loc albit?

Moise atunci a spus

-Aveţi pâinea voi de sus

Hrană Domnul el a dat

Să aveţi voi de mâncat

Domnul a dat ce omul cere

Gust de turtă şi de miere

Mană fu numită, scrie

Câţ umblat-au prin pustie

Şi un omer mană au luat

Şn chivot a fi păstrat

Patru zeci de ani e spus

Mana c-au primit de sus