Poezie M 22 Faraon se învoieste cu plecarea

Şi Moise fu chemat

Noaptea până la împărat

Care spus-a: -Să plecaţi

Tot ce vreţi să vă luati

Oi,boi,orice bogăţie

Şi să mergeţi în pustie

Evreii s-au ridicat

Din Ramses ei au plecat

Circa sasesute mii

In afara de copii

Şi ziua care au plecat

Era cea-n care a intrat

Iacob cu familia sa

Când dusu-ia foametea

Şi acea zi ea fu cinstită

De popor fu prăznuită

Fiecare ied tăiară

Şi din carne ei mâncară

Pe pragul usii pâna sus

Sânge de miel a fost pus

Şi carnea fripta la foc

O mâncară-n acel loc

Apoi sapte zile în rand

Domnul El le-a dat în gând

Numai azimi a mânca

Să sfinţească voia sa

Şi evreii se sculară

Înspre pustie plecară

Moise stia înainte

Când pleacă din oseminte

Să ducă spre tara sa

Şi a lui Iosisf a lua

Şi Domnul înaintea lor

îi călăuzea în nor

Noaptea stâlp de foc el da

Poporul spre a vedea

Intuneric să nu fie

Şi să treacă prin pustie