Poezie Policarp în flăcări

Pe la anul două sute

Când prigoana era în toi

Martiraje erau multe

Mulţi mureau ca şi eroi

Roma era zbuciumată

De prigoana ce s-a pus

In faţă la judecată

Tot creştinul era dus



Policarp dintre creştini

A fost dus la judecată

-Tu dintre aceşti străini

Crestinismul ai ca pată

Sunt proconsulul şti bine

Libertatea ţi-o ofer

Cu o condiţie pentru tine

Să renunţi la ce e cer

Bleastămă a ta credinţă

Şi pe cel ce e Hristos

Şi atunci e cu putinţă

Să ai rang aicea jos



-O,Opt zeci de ani pe lume

Eu servit-am pe Hristos

Orice vrei acum a-mi spune

Drumul meu nu-I de întors

Nici un rău mântuitorul

Nici un rău nu mi-a făcut

Cum să bleastem Creatorul

Acel care m-a făcut?



-Policarp, aici am fiare

Care te pot sfâşia

_ O Hristos e mult mai mare

Dă-le drumul nu mai sta

-Ai vrea tu ca suferinţa

Fiara s-o facă uşoară

Insă de nu laşi credinta

Eu îţi spun ultima oară

Ars de viu vei fi pe rug

-Mulţi aşa-u dorit să moară

Mulţi dorit-au acest jug

Ce întârzâi dă sentinţa

Că eu m-am mărturisit

Mult mai mare-I pocăinţa

Mult mai dulce-I mântuit



-Ce? Să f ie ars pe rug

Şi aprins să fie focul

El doreşte acest jug

Şi el spune căi- norocul



Policarp înghenunchează

In văpaia ce s-a prinsă



-Doamne Tu mă cercetează

I-am durerea de-I putinţă

Te glorific pentru toate

Ce făcut-ai pentru mine

Primeşte-mă de se poate

Sus în glorie Stăpâne

Te laud şi-ţi aduc cinste

Că între martiri m-ai pus

Şi cu mâinile întinse

Vreau la Tine să fiu dus