Poezie Va venii ziua cea mare

Va venii ziua cea mare

Cu cutremur de pământ

Se va întuneca şi soare

Luna va fi sângerând



Ele n-or mai a lumine

Stele ce pe ceruri sunt

Vor cadea ca şi smochine

Ce se scutură de vânt



Cerul strins ca şi o carte

el se va preface sul

S-or muta ostroave toate

Domnul va striga- Destul-



Mandria va fi smerită

Domnul va fi înălţat

Trufia va fi micită

Va pierii tot ce-I spurcat



Frica de Domnul va duce

Omul să umble pe brânci

Să nu ştie unde s-apuce

Ci ca şerpii printe stânci



Oamenii vor intra de frică

In peşteri şi crăpături

Şi vor spune munte pică

Peste noi, ne fă frânturi



Idolii ce-au fost în lume

Aruncaţi vor fi făr’ bani

Ei vor fi ca spurcăciune

Vor fi daţi la şobolani



A Domnului este slava

Lauda ,cinstea, Tăria

Cei salvati vor zice-Ava

A Ta , Doamne-I vesnicia



Gloata mare-n haine albe

Va avea finicu-n mâiini

Ei sosi-vor din ispite

Vor sosi dinte păgâni



Vin din necazul cel mare

Vor sosii înaintea Lui

Spălat , albit fiecare

In sângele Mielului



Voi acei care negaţi

Numele cel sfânt al Lui

Spre ce zări o să zburaţi

Căci nu fiţi a Domnului ?