Poezie Aştept izbăvire

Cu inima albă cuprinsă de ger

Aştept izbăvirea o Doamne,

Aprinde în mine un foc să nu pier

Păstrează-mă doar pentru Tine!



Sunt numai ţărână purtată de vânt

Pe-ntinsele drumuri pierdute

O pune în mine un veşnic cuvânt

Să-mi fie călăuză spre munte!



Cu ochii umeziţi, cu pleoapele plânse

Îmi arde-al meu dor după Tine

Priveşte la mine te rog o Isuse

Cât timp voi trăi-n astă lume!



Cu inima-aprinsă de dorul iertării

Vin astăzi la Tine cum sunt

Aşează în mine un duh al iubirii

Să iert orice om pe pământ,



Cu mâini ridicate spre cerul senin

Din inimă-Ţi cânt o cântare,

Doar Ţie o Domne aş vrea să mă-nchin

Căci mie mi-ai dat, Tu, iertare!



În leagăn de toamă vestejit fiind de vreme

Vin astăzi la Tine cum sunt

Primeşte-mă Doamne căci fără de Tine

În lume sunt numai pământ!



Dar vreau să trăiesc cu Tine o dată

Când lutul va trece-n tăccere!

Doresc o Isuse Tu să-mi fii tată

Cu Tine să fiu în nemurire.



1-29-2010