Poezie Doamne-ndură-Te de mine!

Psalmul 45 : 1



Doamne-aş vrea să-mi dai izbandă

Şi Te rog oriunde-aş fi,

Umple-mă cu pacea sfantă

Şi cu fapte bune, mii.



Duhul Tău să se coboare,

Să-mi învăluie fiinţa,

Patima să o doboare,

Să-mi aducă biruinţa.



Al Tău sânge Doamne Sfinte,

Să îmi umple-a mea simţire

Şi să smulgă din cuvinte

Răul, dă-mi în schimb iubire!



Orice faptă-ascunsă fi-va

Anatemă şi-n lumină,

Să strămuţi Tu recidiva

Şi s-o speli de orice vină.



Dacă vorba mea şi gândulţ

Nu e după a Ta voie,

Schimbă-mă şi dă-mi avântul,

Să Te-ascult cum făcu Noe.



Şi potop de ape-amare

Peste mine de-or veni,

Stând cu Tine pe cărare,

Teamă nu voi mai simţi.



Înălţimile albastre,

Să m-atragă tot mai mult,

Nopţile, privind spre astre,

Să mă-ndemne să Te-ascult.



Iar de talpa-i indecisă

Şi îmi tremură piciorul,

Dragostea Ta necuprinsă,

Să o toarcă-ncet, fuiorul.



Tu sa ţeşi în duh şi-n fire,

Bunătate, har şi pace

Şi privind spre zări senine,

Cu-al Tău dor să mă îmbrace.



Viaţa mea, o valvătaie

Fie, ardă pentru Domnul!

Truda, veşnică văpaie,

Să nu mă cuprindă somnul!



Că mult nu mai este, iată!

Semne vorbesc desluşit,

În curând Iubitul Tată,

Ne va spune: „Bun venit!”



Cum mă v-a gasi pe mine,

Când v-a apărea pe nori

Şi pe tine scumpe frate,

Cum te va găsi in zori?



Sunt ascultător, sunt vrednic,

Împlinesc mereu cuvântul?

E luminaă-n al meu sfeşnic,

Sau s-a stins când bătu vântul?



Am vegheat în rugăciune?

Pe genunchi cât oare-am stat?

Doamne-ndură-Te de mine!

Eu sunt rob, Tu Împărat!



Pune-mă un bob în tină

Şi de mor în lutul negru,

Fă-mă să mă nasc lumină

SŞi să fiu un om integru!



28.01.2010 Barcelona