Poezie Leneșul (din pilda talanților)

Leneșul (din pilda talanților)



Când le-a împărțit stăpânul

Unor robi talanții săi,

A chemat pe toți să vină

Și cu pacea Sa divină

Le-a zis: "Iată, dragii mei!



Voi pleca în altă țară

Dar mă-ntorc din nou la voi.

Nu fiți leneși în lucrare,

Eu vă las la fiecare

Banii să lucrați cu ei!



Și să nu fie-ntristare

Eu vă las după putere,

Fiecare cât primește

Un talant sau poate zece

Socoteala vă voi cere



A chemat întâi pe unul

Și i-a dat vreo cinci talanți.

Altuia doar doi îi dete

Altul unu și-l trimite

Plecă și el cu ceilalți.



Deci plecând voios stăpânul

Vizitând o altă țară

Se gândea când se va-ntoarce

Robii lui câți bani vor face

Și cât oare ei lucrară!



Pe cei leneși în lucrare

Să nu-i țină-n casa sa

Dar oricare cu talanții

Prin negoț aduce și-alții

Stăpânu-i va lauda.



Cel care primise primul

Și-avea-n grijă cinci talanți

I-a pus în negoț îndată

Și valoarea încercată

A adus alți cinci talanți.



Cel cu doi talanți se duse

Și punându-i în lucrare

După trudă și nevoi

A adus cu ei alți doi

Mândru de realizare.



Dar cel ce primise unul

Plecă cu talantul lui

Și s-a dus, a luat o sapă

Făcu în pământ o groapă

Și-l dădu pământului...



După-o vreme împăratul

S-a întors din nou în țară.

I-a chemat pe robii lui

Si îi spuse fiecui

C-o să-i ceară socoteala.



Începu cu cel dintâi

Ce veni s-aducă banii.

Împăratul bucuros

S-a purtat cu el frumos

Căci dublase gologanii.



Și-ntorcându-se spre gloată

Lăudă pe sluga Sa:

- "Fiindcă-ai fost un bun ispravnic

Ai fost credincios și harnic

Intră-n bucuria mea!"



Îl chemă pe cel de-al doilea

Ce avea doar doi talanți

Doamne, eu de-atunci tot umblu

Și-am adus acuma dublu

Lângă doi sunt și ceilalți!



Bucuros nevoie mare

Împăratul l-a iubit.

Către gloată s-a-ndreptat

Și frumos l-a lăudat

C-a fost harnic și-a muncit!



Și-a venit și cel din urmă

Cu talantul lui în mână...

Doamne, nu știu cum să-ți spui,

Știu că iei de unde nu-i

Să vrei totul la-ndemână.



Când talantul mi l-ai dat

M-am dus de l-am îngropat.

Acum ia-ți-l înapoi!

N-am putut să aduc doi

Ia-l așa cum mi l-ai dat!



Ești om aspru și tu iei

De unde n-ai semănat

De unde n-ai vânturat

Și de unde n-ai lucrat

De-aceea l-am îngropat!



Când a auzit stăpânul

A zis către robul său:

-"Rob rău, leneș și viclean

Eu ție ți-am dat un ban

Și-ai ascuns talantul meu!



Cum nu l-ai dat la zarafi

La cei care dau dobândă?

Ești un leneș și un rău

De-aceea nici Dumnezeu

N-a vrut ca să-ți dea izbândă".



Porunci deci la argați

Să fie cu sânge rece,

Să îi ia din mâini talantul

Si să-l dea acum la altul,

La acel ce avea zece.



Iar pe robul cel netrebnic

Aruncați-mi-l afară

La-ntuneric și necaz

Căci n-a vrut să fie treaz

Și să fie de ocară!



Și l-au aruncat în beznă

Pentru lenevia lui

Căci așa se poartă Domnul

Cu cel ce iubește somnul

Ignorând talantul lui!



Dacă Dumnezeu din ceruri

Te-a-nzestrat cu daruri noi

Nu le-ascunde într-o groapă

Unde molia le sapă

Și le fură oameni răi!



Isus e-mpăratul nostru

Ce-a plecat în altă țară

El s-a înălțat la ceruri

Unde cântă mii de coruri

Dar se va întoarce iară.



Uită-te dacă mai ai

Socotind ce ți-a dat Domnul!

Fiindcă El te-a înzestrat

Și talanții ți i-a dat

Nu cumva să iubești somnul!



Omul, firea pământească

Nu te lasă să lucrezi

Dar tu vino cu credința

Domnul îți dă biruința

Cu talanții să lucrezi.



Când ISUS are să vină

Cu toți îngerii în cor

Toți îi vom da socoteală

Fără vorbă sau tocmeala

Fără greșuri sau erori!



Cine a-ngropat talantul

Ca un las necredincios

Va fi aspru judecat

Ca și leneșu-aruncat

Cu păcatul vicios!



Dar cine-a lucrat cu grijă

Cu talanții bucuros,

Răsplătirea va fi mare

Dată pentru fiecare

De însuși ISUS HRISTOS



Amin Ian.29.2010

George Petre-Chicago