Poezie Nu-ti pierde nadejdea

Nu-ti pierde nadejdea asa de usor,

Priveste la Cel ce la cer s-a-naltat!

Chiar de ti-e viata furtuna si nor,

Nu-nseamna ca Domnul de tot te-a lasat.



S-au dus, poate, anii in graba, iar tu

In focu-ncercarii te-ai stins de dureri,

Ispitelor multe n-ai stiut spune nu

Si-acum cauti pacea si nu-i nicaieri.



Ti-e sufletu-o mare de lacrimi ce dor

Si-n piept porti poveri si simti vijelii,

De cand a plecat cerescul fior,

De cand de nadejdea cea sfanta nu sti.



Puterea ta scade, te crezi un invins,

Esti cel ce strabate-un desert pentru-o oaza,

Dar sus este Cel care moartea a-nvins,

E Domnul ce-ntruna viata-ti vegheaza.



Te simti tavalit si captiv in noroi,

Cararile tale sunt sumbre, incerte,

Esti vultur ranit cu zborul greoi

Si uiti ca Isus e-n stare sa ierte.



Ai stat mult prea mult intre oamenii sterpi

Si ei ti-au calcat frumusetea-n picioare,

Acum esti muscat de suflet de serpi

Si sufletu-ti geme, ofteaza si moare.



Priveste spre ceruri si nu atipi,

Alunga tot somnul tristetii amare,

Iubire si pace din nou vei primi

Cand Domnul va spune din cer Indurare!