Poezie Prag

Eu ştiu că moartea e un prag

Ce duce mai departe,

Însă doresc să-l trec cu drag,

După al anilor şirag,

Spre-un loc fără de moarte.



Credeam că dincolo-i ceva

Ascuns de-atâta lume,

Mă-ncredinţase Cineva

Şi când deschisem Cartea Sa,

El m-a chemat pe nume.



Şi-atunci slăvitul Dumnezeu

Îmi luminase faţa.

El mă numi copilul său,

Iertând pe veci păcatul meu

Şi fericindu-mi viaţa.



De-atunci mă lupt mult să ajung

În ţara mult dorită

Şi chiar de-i drumul greu şi lung,

Crezând în El dureri alung

Şi-nving orice ispită.