Poezie Maria si Marta

De-atatia ani sub cortul meu se cearta

Doua surori...! Se-mpaca rareori.

Difera-atata una de cealalta,

Ca parca sunt vrajmase,nu surori.



Cand Marta-alearga-n stanga si in dreapta

Slujind la masa,oaspetii primind,

Maria plange cu amar pe treapta

Din dosul casei,pururi suspinand....



Iar cand Maria sta ingenunchiata

Sorbind racoarea Viului Izvor,

O cearta Marta pururi tulburata,

Ca nu ii e de nici un ajutor.



Adesea vine Domnul sa le-mpace

Si-atunci e bine,toate merg usor

Dar partasia iute se desface

Cand vine cineva la usa lor.



Si Marta-i prinsa iar la alergare...

Maria parca-o stavileste-n drum,

Caci zaboveste mult la inchinare,

Cu ochii-nchisi la grijile de-acum.



Dar daca cuiva ii dau dreptate,

Maria mi-ar fi sora mai curand,

Cum sta,tinandu-si ochii spre Departe,

Sa-si vada prima,Mirele-aparand.