Poezie Iertare (9)

Ce scumpă e iertarea şi cît de preţioasă,

Nu ştie să-o-nţeleagă o viaţă păcătoasă

Ci numai cel ce simte fiorul cel de sus,

Îşi dă întreag viaţa în mîna lui Isus.



Zicea cândva psalmistul în psalmul treizecişidoi:

"Ferice de cel care iertarea este-a lui,

De omul cel ce are fărădelegea toată

Iertată chiar de Domnul, căci El e Cel ce iartă".



Cum poţi primi iertarea? - poate te-ai întrebat

Căci poate-o ceri cu lacrimi şi zici: "sunt lepădat!"

În Tatăl nostru scrie, Isus ne-a învăţat,

O, iartă soră, frate, să fii şi tu iertat.



Să îi acorzi iertarea e-un lucru prea frumos

E cel mai nobil lucru trasat de Domnul nostru

Să-l ierţi pe cel ce-ţi face viaţa un calvar

Nu este o-ntîmplare, ci este chiar un har.



Nu ni s-a spus pe cine noi sa iertăm anume

Dar iartă din inimă, Biblia - aşa spune;

Acordă azi iertarea o frate, orişicui,

Şi tu vei fi ferice, ca cei ce sunt ai Lui.



Cînd vii în rugăciune smerit plecîndu-ţi faţa,

Te rog, ia bine seama şi cercetează-ţi viaţa;

Nu fii cu a ta viaţă mai mult ca un călău

O, iartă; prin iertare devii şi tu erou.



Căci câtă fericire şi pace îţi aduce

Cînd simţi în piept iertarea şi pacea Lui cea dulce

Ce-nseamnă libertatea şi sfinte bucurii

Nu pot să înţeleagă ai firii vechi copii



Dă mîna azi de pace, popor de legămînt

Dar nu aşa de formă, ci cu un nou avînt.

Întoarce-te în stînga, în dreapta, într-o parte,

Alungă orice ură; Dă piatra la o parte!



Ce scumpă-i libertatea şi bucuria sfîntă

De aceea ia aminte şi ura o alungă;

Ascultă astăzi glasul ce vine chiar de sus

Şi ai în dar iertarea, iertarea lui ISUS

Amin