Poezie O inimă în dar

M-ai cercetat adeseori o, Tată,

Eu nu ştiam că-mi plânge anotimpul,

Simţeam străfulgerări ca o săgeată,

În inima ce se lupta să bată

Şi ticăitul ei lupta cu timpul.



M-ai cercetat şi nu ştiu dacă oare,

Am ascultat atunci când m-ai strigat,

M-am aplecat spre cel căzut pe cale?

Orfanului adus-am alinare,

Sau am trăit o viaţă surogat?



M-ai cercetat adeseori o, Tată

Şi biet sărman lăsam să sece lutul,

Mă amăgeam, nu pentru prima dată,

Ca un cârmaci dibaci plezneam eu cnutul,

Crezând că pot să-ndrept cu el pierdutul...



M-ai cercetat şi nu ştiu dacă oare,

Atunci când frământai trupu-mi de tină,

Am ânvăţat să simt că vorba doare,

Când biciuieşti cu ea şi aduci vină,

În loc s-o foloseşti ca o lumină...



M-ai cercetat adeseori o, Tată,

Trezit în pragul dintre azi şi mâine,

Înspăimântat cum nu am fost vreodată,

Când înălţat, când jos printre ruine,

Am plâns cu-amar căci Tu, erai cu mine.



Şi Te-am privit, ţineai în mâini o viaţă,

O inimă pulsând vibraţii sfinte,

Ai pus-o-n pieptul meu, din nori şi ceaţă,

A renăscut încet...Fără cuvinte,

Ea ticaie şi-Ţi spune: „Îţi mulţumesc, Părinte!”



23.01.2010 Barcelona