Poezie Zbor de noapte (de Paști)

Zbor de noapte

(Înviere)



A început o luptă pe viață și pe moarte

În încleștare cerul și omul păcătos

Pe muntele Golgota zdrobit și prins în cuie

Uciseră pe Domnul ce se numea Hristos.



L-au răstignit tâlharii pe Cel ce-avea viața

Tot iadul celebrează izbânda ce-au avut,

S-au strâns la sfat cu toții ca să împartă lumea

Stihii și căpetenii la pradă toți s-au vrut.



În timp ce îl puseră în cripta cea de piatră

Iar străjile romane sigiliul și-au pus

În hăul dintre soare și vechea noastră Terra

Dușmanii Lui spuseră: "S-a zis cu-acest Isus!"



Acum o altă lume avea control, se pare,

O lume nevăzută, trăită în Șeol,

În timp ce ucenicii plângeau într-o odaie

Nălucile în haos se adunară-n stol.



Când noaptea se lăsase cei nevăzuți veniră.

Sunt duhuri fără carne ce nu se pot vedea.

Vorbesc o altă limbă, o limbă ne-nțeleasă

Stăpânii din abisuri conduși și ei de-o ”stea”.



Și-n fața-acestei gloate de duhuri și satane

Stă un luceafăr palid cu fața-ntunecată.

Un cap de căpetenii dușman al lui Mesia

Tunând parcă în noapte cu vorba răspicată.



Urcând pe tron de-argilă se uită cu-ndrăzneală

Văzând luceferi palizi clipind ades din ochi

Vorbește crud în noapte cuvinte de ocară

Și prin șoptiri năluce le sapă la toți gropi.



- Cum credeți voi? Stăpânul se va întoarce iară

Să piardă prin văpaie bucata de pământ?

Ori nu-i de-ajuns că-ntr-însa mai locuiește-o fiară?

Și-o liniște deplină se-ntinde ca-n mormânt!



Dar deodată fiara șezând pe al ei scaun

În zborul ei de noapte când toți au adormit

Răcnește cu tărie pe sub privirea-i rece:

-"Isus n-o să mai vină! Ah, cine v-a mințit?



Aici stăpânul lumii sunt eu și n-o să vină

Acela ce pe cruce chiar eu L-am pironit!

Cum îndrăzniți voi oare, supușilor luceferi,

Să spuneți niște vorbe când totu-i risipit?



La noi e-acum puterea, cum stați în deznădejde?

Când pe atâția oameni prieteni i-am făcut!

Vom face iar război când El va vrea să-nvie

Și-i vom opri puterea cum știți c-am mai făcut!



Și clipă după clipă sosesc satane-n roiuri

Mai multe decât iarba și frunza la un loc,

Da, ei dețin puterea văzduhului și mării

Dar sufletul de-a pururi nu-l poate arde-n foc!



De-odată însă norii își luminară fața

Căci pe a lor cărare se cobora de sus

Încununat cu raze și cu mărgăritare

Pășind către mulțime venea pe nori ISUS.



Un fulger lung scânteie pe sub a Lui privire

Iar gloria și slava-L-îmbracă fără preget.

Satan încremenește și-ngenunche de groază,

ISUS însă sosește și ridică un deget...



La semnul Său un geamăt se-aude-n întuneric

Iar glasul din țărână mai stins ca altădată

Cerșea sfios iertare puterilor divine…

Zadarnic însă, știe, puterea-i sfărâmată!



Din degetul lui ISUS ieșea un foc năprasnic

Și semnul Său rămâne ca semn al celor sfinți

Căci în aceeași clipă sosește-o gloată mare

Cum nu e-nțelepciune s-o numere în minți.



Veneau de pretutindeni lumini mărețe-n noapte

Iar locul se lumină ca și în zori de zi

Cât cuprindeai cu ochii în stânga și în dreapta

Îngeri veneau, iar locul părea un foc a fi.



ISUS rosti o vorbă și vorba Lui străpunge

Grumazul celui care a vrut a-L umili

Căci demonul cunoaște a lui vinovăție

Și Lucifer deodată la față se păli...



- Ce vrei să faci, satano?Un glas tuna în noapte

Au nu-ncetezi tu lupta și calea a-Mi strâmba?

Acum este momentul ca să mă port cu tine

Cum te-ai purtat tu-n lume cu ai Mei frați cândva



Satan ar vrea să moară, dar moartea nu-l cunoaște

-"Răsplata ta e iadul și chinul cel de veci!"

Rosti din nou Isus cu glasul ce-nfioară -

De-acolo niciodată n-ai să mai poți să pleci!



Acolo ți-e sortită de-acuma veșnicia

Cu-acei pe care-n lume i-ai câștigat viclean,

Pe când Eu niciodată nu i-am silit cu forța

Pe-ai Mei să mă urmeze cum tu făcuși, satan!



Privește-acuma gloata și număr-o-nainte

Căci ei sunt verguri sfinte ce nu s-au întinat

Pe ei tu niciodată n-o să-ți mai pui pecetea,

Puterea mea se-ntinde și-n iadu-ntunecat!



-"Tu ești, ISUS?" Răcnește Lucifer din țărână,

Căci pe Acela-n lume chiar eu L-am răstignit

Punând călăi și slujnici prin pietre să-l târască

Și-n dealul Căpățânii chiar eu L-am pironit!



Și dacă ești Acela, ah, unde Ți-e dovada

Pe care Tu te sprijini că ești același Fiu?

Dă-mi o dovadă vie că te numești Mesia!

De ce nu te descoperi când vreau și eu să știu?



Satana se gândește: Acuma e momentul

Ca să-I întârzii chinul ce mi l-a pregătit.

Dar Cel în glorii sfinte are dovezi cu Sine

Și-arată-a Sale palme ce I le-au găurit!



De-odată un alt geamăt se auzi în noapte

Și Lucifer se vede din nou căzut și-nfrânt

Iar el și-ntreaga-i gloată de-ntunecate chipuri

Și-așteaptă răzbunarea printr-un știut cuvânt.



Căci ultima ispită ce-a vrut să I-o întindă

A dat-o greș demonul, iar groaza l-a-nvrăjbit.

Își vede-acuma soarta și înțelege bine

Că nu are scăpare, iar focu-i pregătit!



-"Fii blestemată, fiară,in iadul de-ntuneric

Să-ți fie de-acum locul - Isus rosti - Și piei!

Iar focul și pucioasa și viermele de-a pururi

Să-ți fie răsplătirea cu toți slujbașii tăi!



Și fără zăbovire,satan bătrân de zile

Își cară gloata-n urmă și părăsi lumina...

În închisoarea morții în iadu-aprins de flăcări

E dus de un arhanghel să-și ispășească vina.



Sosiră-acum la poartă și iadul se deschide

Miroase greu, iar focul îi pârjoli din prag.

O gloată răzvrătită intră pe poarta neagră

Căci au iubit pe demon în loc pe Cel mai drag!



Iar poarta se închide în urma lor cu zgomot

Și ale ei zăvoare se traseră cu greu,

Acolo-ncepe chinul și scrâșnet și ruină

Acolo merg aceia ce n-au pe Dumnezeu!



Iar cheile în grabă arhanghelul le-aduse

La Cel ce-avea acuma puterea din vecii

Căci El e Suveranul, al Lui e universul

El ține cheia morții și cheia celor vii.

............................................

Și au trecut trei zile, iar lupta se sfârșise

Urma să învieze, să se-ntrupeze iar.

Ostașii în armură văzură o lumină,

Căzură toți deodată, păziră în zadar!



A înviat Mesia, Stăpânul, Salvatorul

Acel ce-nvinse moartea pe crucea din Calvar!

Acel ce va să vie pe nori cu mare slavă,

Acel ce-a spus odată că se va-ntoarce iar!



Și-acuma tu, prieten, ce zăbovești pe cale,

Punându-L la-ncercare pe Cel ce te-a creat,

Să nu uiți niciodată puterile-i divine,

ISUS Hristos e Domnul, ISUS a înviat!



Amin George Petre - Chicago

Aug.11.1980 (ian.24.2010)-add