Poezie M 13- Urgia Broaştelor

-Moise şi tu Aron

Mergeţi iar la Faraon

Domnul el a cuvântat

Să îi faceţi înştinţat

Şi dacă nu-l vor lăsa

Broaşte-n ţară eu voi da

-Impărate am venit

Dumnezeu ne-a poruncit

Astăzi a te înştinţa

Tu poporul al lăsa

Dacă nu vei asculta

Domnul broaşte îţi va da

Faraon s-a împietrit

Atunci Moise a grăit

Intinde toiagul meu

Mii ca să dea Dumnezeu

Şi atunci broşte s-au suit

Peste tot s-au răspândit

In palate le au intrat

Şi pe paturi s-au urcat

Unde pâinea ei făceau

In cuptoare ce coceau

Şi când văzu Faraon

Zise lui Moise si Aron

Dacă voi vă veţi ruga

De broaşte dacă-o-I scăpa

Eu poporul voi lăsa

Şi el poate a pleca

-Faraone m-oi ruga

Spune ceasul dumneata

Toate de prin casa ta

Domnul el va îndepărta

-Moise , mâine voi vrea

Bine ea va fi aşa

Moise deci a strigat

Domnului el s-a rugat

Broaştele mureau grămezi

In curte, case , pe străzi

Şi ţara s-a împuţit

Cât de multe au murit

Faraon fără obraz

Văzînd că n-are răgaz

Inima i-ar şi-a împietrit

Şi să plece n-a voit

Domnul atunci iar a voit

Atunci iarăşi a vorbit

Lui Moise a grăit: