Poezie Familia mea, a Domnului Isus

Mama mea cea dulce



Mama mea e plină de iubire,

Şi-al ei cuvânt mi-aduce fericire.

Când mereu, eu plâng, pe ea mult o iubesc

Şi-n ea un izvor de iubire găsesc.



De mic, de când ea m-a născut,

Cu multă dragoste m-a crescut.

Mama mea e foarte bună,

Din a sa mângâiere îmi face cunună.



La pieptu-i cald mereu mă ţine,

Şi-mi spune doar ce este bine.

Mama mea are chip frumos, curat,

Nu cred că un astfel de chip a existat.



Tatăl meu cel înţelept



Îmi spune mereu bune şoapte,

După acea mă rog cu el în noapte.

Tatăl meu este foarte mare

Iar pentru mine e ca un soare.



Îmi spune despre ale Bisericii Altare,

Şi-mi spune să ascult a Domnului chemare.

Eu sunt cu el în fiecare noapte,

De el nimic nu mă mai desparte.



El este bun, e tatăl meu,

Şi-n suflet o să-l am mereu.

El stele de pe cer mi-adună,

Pentru mine ar coborî în dar şi-o lună.



Fratele meu cel mic şi iubit



Cu el nu mă cert deloc

Şi suntem cuminţi în orice loc.

Nu ne jucăm în casă cu nicio minge,

Nici măcar dacă afară e ger şi ninge.



Dacă prin curte nu ne jucăm,

Cuminţi şi liniştiţi în casă stăm.

Frate drag, vreau să mă iubeşti pe mine

Şi-aş vrea să fiu un exemplu pentru tine.



Amândoi avem aceeaşi casă,

Care este sfinţită de o mamă preţioasă.

Eu îţi voi da din Biblie veşti

Şi te voi învăţa pe Domnul să-L iubeşti.

Amin.



Poezii despre familia mea

Remus Mircea PETRACHE, 9 ani,

Clasa a III-a B, Colegiul Naţional Arany Janos

Salonta, Bihor