Poezie Suspin de iarnă
Scrisa de: 
Ion_Marcel
Ion_MarcelVizualizări: 49
Scrisa:
BBCode: [url=/poezie/id/12282-suspin-de-iarn]Suspin de iarnă[/url]
SUSPIN DE IARNĂ
Încet, cădeau stele din cer,
Prin nori pufoşi, din fulgi de nea.
Afară era mare ger
Zăpadă, Iarna ne-aducea.
Vacanţa mea s-a terminat,
S-au terminat colindele,
Moşul demult este plecat,
Iar noi păstrăm doar Binele!
Şi cum ar vrea să mai rămână,
Iarna e-nfuriată tare,
Dar, vai, topită-i gheaţa-n mână
Şi, totuşi, suflă un vânt mare.
Curând, zăpada se topeşte,
Iarna-i pierdută, plânge, zace,
A sa plecare ne vesteşte,
De unde a venit, se-ntoarce.
Nu a fost notată încă!
Nu ai acces, deoarece nu ești autentificat!
Informații avantaje cont membru autentificat
Informații avantaje cont membru autentificatNu a primit aprecieri încă!
Apreciază
dezapreciazăNu a fost comentată încă!
Nu ai acces, deoarece nu ești autentificat!
Informații avantaje cont membru autentificat
Informații avantaje cont membru autentificatDistribuie pe: 
| 
| 
| 
| 
| 
| | | | | Poezii >> Poezii, categoria Diverse >> Poezie Suspin de iarnă | Salvatorul.romeniu primLimba este și ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul și aprinde roata vieții, când este aprinsă de focul gheenei. ( Iacov 3:6 )