Poezie Plânge Cerul

Plânge Cerul



Apele au dat năvală

Peste oameni peste ţară

Plânge Cerul peste noi

Lacrimile curg şiroi.

Şi mulţi îngroziţi se-ntreabă:

Ce să fie? Ce să fie?

De ce Doamne? De ce nouă? De ce mie?

De ce peste-a noastră glie

A venit nenorocirea?,

A venit a Ta mânie?.



Omule ce cauţi răspunsuri

Şi-nţeles la-ta durere

Astăzi Domnul î-ţi vorbeşte

Printr-un rob ca mine “mic”

Că noi oameni ce-am avut

Chip de Dumnezeu în noi

Ne-am vândut pe mult “gunoi.”



N-am vrut să mai ştim de Tatăl

Ce ne-a dat a Lui avere

Să trăim cu demnitate

Să trăim spre-a Lui plăcere

Ci cu răzvrătirea-n suflet

Ne-am dus cu averea-n lume

Şi-am umblat pe căi nebune

Căi pe care faci ce-ţi place

Doar ce crezi tu că e bine

Fară să-ţi mai spună nime’

Ce e voie cei oprit, ce e rău si ce e bine.

C-am vrut să fim liberi noi

dar în groapa cu noroi

am ajuns lipsiţi şi singuri

şi flămânzi şi orbi şi goi.



Se cutremură tot Cerul

Azi privind spre-a noastră ţară

Mame fiii şi-i omoară

Până nici nu s-au născut.

Gura multora înjură

Fară frică şi cu ură

Chiar pe Bunul Dumnezeu

Ori pe cei creaţi de El.



Şi de-i zi cu nor sau soare

Zi de rând ori sărbătoare

De la tineri la bătrâni

Oamenii petrec şi cântă

Şi beau băutură multă

Însa nu apă ”sfinţită”

Ci alcool de orice fel

Apoi roada o culeg

După cum au semănat

Se-aleg cu durei de cap

Cu boli grave, sărăcie

Curvie şi preacurvie

Plânge-amar biata soţie

Ori soţul greu înşelat

Plâng copii rămaşi pe drumuri

Sau prin Case de copii…



Mulţi trăiesc precum se spune:

“Afară e vopsit gardul

Dar ‘năuntru-i leopardul.”

O religie de faţadă

Mai mult tradiţională

Ce dă bine în afară

Dar ‘năuntru-i seacă, goală.



Nici Biserica salvată

Prin jertfa de pe Calvar

Lăsată în astă lume

Pentru oameni a fi “Far”

Un exemplu de trăire

Sfântă şi-n neprihănire

Un exemplu de credinţă

De-ascultare, pocăinţă

De decenţă şi-umilinţă

Nu mai e ca altădată

Nu mai bea “Apa curată.”



O de ne-am veni în fire

Şi ne-am cerceta fiinţa

Şi convinşi de Duhul Sfânt

Am alege pocăinţa

Şi credinţa în Cristos.

Cum ne-am ridica de-odată

Din păcat şi-a lumii cloacă

Şi cu-n dor adânc în suflet

Cu adânci păreri de rău

Că L-am întristat pe Tatăl

Bucurându-l pe cel Rău

Ne-am întoarce către Casa

Către Cel ce ne-a creat

Şi-naintea Feţei Sale

Ce revarsă bunătate

Şi iubire şi-ndurare

Ne-am mărturisi păcatul

Şi am implora iertare.

Totul s-ar schimba deodată

Tatăl ne-ar cuprinde-n braţe

Şi ne-ar săruta cu drag

Lacrimile El ne-ar şterge

Şi-ar fi zi de bucurie

Mulţumire, armonie

C-am fost fii pierduţi în lume

Morţi în ale ei păcate

Dar am fost primiţi de Tatăl

Şi-nviaţi spr-eternitate.



Teodor Groza, 2006 aprilie 26