Poezie Se duc, rapid, anii...

SE DUC, RAPID, ANII...



Se duc, rapid, şi zilele şi anii

Parcurgem, fericiţi, traseul stabilit

De-ar vrea să ne împiedice tiranii

Noi tot vom sta cu Mirele iubit...



Şi trece vremea ca aburul prin vaduri

Căci totui-i efemer în lumea de nevoi

Dar cu Isus noi depăşim necazuri

Şi biruim curentul turbatului şuvoi.



Păşim, decişi, spre ţinta luminoasă

Orice s-ar întâmpla ’napoi nu dăm

Chiar de-ar veni o pâclă groasă

Lumina ne ajută din ea să evadăm.



Privind ’napoi la anii vieţii noastre

Parc-au fost clipe; s-au scurs ca-n vis

Dar nu ne-au doborât furtuni, dezastre

C-am fost păziţi de soli din Paradis...



Şi ştim că timpul petrecut pe Terra

Îşi are rostul lui: putea-vom compara

Starea de jos cu cea din atmosfera

Unde fericirea o veşnicie va dura.



O, călători spre Ţara fără umbre

Mult nu mai e şi veţi ajunge-acas’

Acolo nori n-or fi, nici feţe sumbre

Ci numai părtăşia din veşnicul ORAŞ.



gc/23 Ianuarie, 2010