Poezie M3- Fiul ficei lui Faraon

Fica a lui Faraon

Cu fetele de la tron

Pe lângă Nil se plimbau

Cu toate ce-o însoţeau

Pogorât-au la scălduş

Şi văzut-au pruncul pus

Atunci fata a zis aşa

Dute tu o roaba mea

Ia sicriul mititel

Să vedem ce e în el

Pare că aud plângând

Poate că o fi flămând

Cine şti când a fost pus

Şi de când stă în ascuns

Roaba deci ea a luat

Sicriaşul a descuiat

S-a dus la stăpâna sa

Ce cu milă îl privea

Şi a zis el e evreu

Dar voiesc să îl cresc eu

Surioara îl privea

Pasc cuu pas se apropia

Şi fata de împărat

Zise trebuie chemat

Un suflet să-l îngrijească

Lapte să îi dea să crească

-Stăpână, eu voi chema

Doică ce lapte ai da

Zise sorioara lui

Dumneata însă să-I spui

Sunt multe ce-au alaptat

Şi copilu au aruncat

-Dute cheamă mi una mie

Şi –I void a ceva simbrie

-şi fetita a plecat

Repede mama a chemat

-Spus-am fetei a chema

Una ca şi dumneata

Care a avut copil

Şi la aruncat pe Nil

Vrei să creşti acet băiat?

Şi să-I dai şi alăptat?

Simbrie eu îţi voi da

Şi-ai să stai la casa mea

Mama deci ea a luat

Copilul la alăptat

Şi el mare se făcu

Faraonului plăcu

Şi fata a zis aşa

Nume astăzi îi voi da

Este un copil frumos

Eu îl voi numi chiar “scos”

Căci din ape a fost luat

Ş-aşa nume trebuie dat