Poezie M1-Robia Evreilor

In Egipt s-a ridicat

Un altul nou împărat

Care cică nu era

Pe Iosif nu-l cunoştea

El văzut-a pe Evrei

Cum îmulţitu s-au ei

Şi a zis: De ce să crească

Tara să o stăpânească

Mai dibaci noi deci să fim

Şi pe Ei să-I asuprim

Grele munci noi să le dăm

Şi pe toţi să-I subjugăm

Cărămizi să facă afară

Viaţa lor să fie amară

Fără milă noi să fim

Şi pe toţi să îi sârpim

Imparatul a chemat

Moaşele le-a îndrumat

Şi le-a zis : Când veţi slujii

Vreau porunca-mi împlinii

Evreicile de-or avea

Fete le puteţi lăsa

Dar de vor avea fecior

Pe ei vreau să îi omor

Moasele deci au plecat

Insă n viaţă au lasat

Toţi acei ce se năsteau

Şi deci nu îi omorau

Impăratul le-a chemat

Şi le-a zis: De ce-aţi lasat

Băieţii ca să se nască

Şi-n Egipt ca să trăiască

-Magestate voia ta

Vrut-am şi noi a avea

Dar evreicile-s vânjoase

Ele sunt mai sanatoase

Nasc copii mai uşor

Fara pic de ajutor

Deci atunci când ajungeam

Aceasta nu mai puteam

-Bine daca e aşa

Azi poruncă eu voi da

Cel ce s-o gasii baiat

Fie omorât s-aruncat

In apele de pe Nil

Îă-l manănce crocodil

Şi prigoana a început

Copil dacă s-a văzut

Indată era luat

Omorât si aruncat