Poezie Isaia 53 Suferința

Isaia 53 Suferința



Cine-a crezut Cuvântul

Sau glasul Celui Sfânt

Când El vestea mormântul

Și moartea-I pe pământ?



Ca o odraslă slabă

Crescu bătut de vânt

Ca un lăstar ce iese

Dintr-un uscat cuvânt.



El n-avea frumusețea

Nici strălucirea Lui

Pe care-o are-acuma

La dreapta Tatălui



Disprețuit de oameni

Bătut și biciuit

Și nebăgat în seamă,

Așa-i disprețuit!



Făcea să-ți întorci fața

Deloc să nu-L privești

Dar nu poți opri cursul

Durerii sufletești.



El suferința noastră

Pe cruce a purtat

Toata durerea noastră

Asupra Lui a luat.



Noi am crezut că este

Lovit de Dumnezeu

Smerit în fața Celui

Ce este scutul Său.



Dar El era străpuns

Pentru păcatul nost,

Pentru fărădelege

Zdrobit de tot a fost.



Pedeapsa ce da pacea

Căzuse peste El

Și prin rănile Sale

Tămăduiți suntem.



Noi rătăceam cu toții

Pe drum ca niște oi

Și în nelegiuire

Cu toții eram noi



Dar Domnul păcii face

Să cadă-asupra Lui

Pedeapsa și osânda

Asupra Domnului.



El nu Și-a deschis gura

Când a fost judecat

Precum o oaie mută

Când dusă-i la tăiat.



Prin apăsare cruntă

ISUS a fost luat

Dar nimeni nu-L privește

Când este apăsat.



Iar după judecată

Și moarte-al Său mormânt

Între cei răi fu pus

Și cu bogatu-n rând.



Măcar că nu găsise

De osândit nimic

Nici vicleșug într-însul

Și niciun păcat mic.



Domnul găsi cu cale

Să-L ia de pe pământ

Cu suferință multă

Cu chinuri și mormânt.



Dar Domnul după moarte

Sămânța-Și va vedea

Și lucrarea Tatălui

În mâna Lui va sta.



Va vedea rodul muncii

Al sufletului Lui

Și va fi totodată

Înviorarea Lui.



Prin cunoștința Celui

Ce rob fu pe pământ

Va pune pe mulți oameni

Naintea Celui Sfânt.



De-aceea - zice Domnul -

Îl voi pune cu cei mari

Și-și va împărți prada

Cu cei puternici, tari.



Pentru că Însuși Fiul

La moarte El s-a dat

Păcatul și osânda

Asupra Lui a luat,



Pentru că-n rugăciune

Pe mulți a ridicat

Și a iertat păcatul

Celui ce-avea păcat!



Amin George Petre-Tgv

Oct.15.1990