Poezie Cãderea în Eden

Cãderea,



De jos din Grãdinã

Se-aude un glas

Eglasul de om ce suspinã,

Îl doare acum greşitul lui pas

Îl doare cumplit

Cu-atât a rãmas

Cu dureroasa-i vinã!



Strãbate ca în somn

Toatã Grãdina

Foşnetul frunzei sub talpa de om,

Şi noaptea întreagã pân` vine lumina

Deschisu-i-s-au ochii

Vãzutu-şa vina

O vinã de om!



Se simte în aer

Mireasmã de fricã

Compactã ca lâna în caier*,

Grãdina acum pentru om e prea mica

Dar unde sã fugã

Cã tot e de sticlã

Se vede prin aer!



Se umple vãzduhul

Cu ecoul Grãdinii

Când Lutul loveşte în fugã Pãmântul,

Îl sperie şi umbra-n bãtaia luminii

Dar ce-o sã facã mâine

La ceasu-ntâlnirii

Când vine Prea-Sfântul!



În zori în rãcoare

Când vine lumina

Stãpânu-I prezent la-nchinare,

Îl cautã pe om prin toatã grãdina

Dar omu-i ascuns

L-ascunse ruşinea

Da-i pune-o-ntrebare.



Adam sã se scuze

Încearcã-n zadar

Cuvintele-i goale `s-ascunse de frunze,

Iar Domnul îl dã din Grãdinã afar`

Doar Eva-i rãmâne

`Mpreunã viseze

Edenul de Har!



*Caier = Mănunchi de lână, de in, de cânepă sau de borangic, care se pune în furcă pentru a fi tors manual



pastor: Ionuţ Deliu-Zaharie

First Romanian Baptist Church of Chicago

22 Ianuarie 2010, Chicago