Poezie Fii atenta!

FII ATENTA!





*****

Fii atentă! Să nu te prindă clipa de neascultare,

Iar când striga-va Domnul, tu să nu fii gata de plecare.

Clipa harului n-o lăsa pe lângă tine, ca să treacă,

Timpul nu stă în loc, fuge, nici nu vezi ce iute pleacă.



Supusă în tot adevărul, pe deplin Duhului Sfânt,

Şi supus Lui Dumnezeu în totalitate al tău gând.

Păstrându-te curată, statornică-n neprihănire,

Trăind deplină ascultare, desăvârşită sfinţire.



Nu te va lăsa Isus, să rătăceşti de pe calea vieţii,

Iar de pe ochi îţi îndepărtează orice văl al ceţii.

Iar răul în zadar va vrea, nu te va putea atinge,

În focul încercării tale, Isus văpăiile stinge.



Ascultarea de Isus e cea mai bună călăuză,

Să te abaţi din acest drum, tu nu ai nici o scuză.

De El depinde viaţa ta, pe bratul Lui ţi-e bine,

Tu poartă-ţi paşii pe cărarea Sa, curând revine.



Ascultarea ţine larg deschisă uşa veşniciei,

Revarsă Harul păcii, deschide darul bucuriei.

Adună nestematele iubirii în cununa vieţii,

Vei fi triumfătoare la răsăritul dimineţii.



Crede şi fii statornică pe-a vieţii eterne cărare,

Şi când vin valuri, valuri peste tine de cercetare.

Curăţirea prin otelire îţi face pregătirea

Şi vei fi gata de zbor, când pe nori va fi rapirea.



Dacă urmezi statornicia, aspirând sfinţirea,

Şi cu mare ardoare jinduieşti mântuirea.

Îţi vei umple vasul cu ulei şi la miezul nopţii,

Când va fi strigarea, nu rămâi în faţa porţii.



În smerenie deschise-ţi vor fi porţile de fier,

Pe braţul puternic, Isus te va purta spre cer.

Umplut cu putere vei fi în al curăţiei cuptor,

Şi vei primi în final cununa slavei de biruitor.



Când Mirele după a Sa mireasă pe nor va venii,

Ferice fi-va de tot omul, ce pragul uşii va păzii.

De cel ce veghează zilnic la porţile Domnului,

Vedea-va desluşit mântuirea din jertfa Mielului.



Scurtă-i clipa ce mai este şi ceasu-i hotărât,

Cere ajutor divin, dacă pân-acuma te-ai târât.

Trâmbita va da semnalul Tatălui din veşnicii,

Până azi te strigă harul, te grăbeşte ca să vii.



Bucuria va fi mare de-ai lucrat cu rânduială,

Şi cu iubire ai făcut tot, nu de mântuială.

Cine astăzi Îl urmează. va pleca cu El în zbor,

În aceea mare clipa, când se va ivi pe nor.



Vom intra-n Ierusalimul cel nou în Ţara de Sus,

Trăi-vom fericiţi veşnic, împreună cu al nostru Isus.

Soarele iubirii noastre va strălucii peste cetate,

Peste-a suferinţelor noastre lacrimi nestemate.



Amin