Poezie Frica de Domnul

Frica de Domnul









Am stat si-am cugetat o clipa

Dece exista azi atata frica?

Frica de moarte sau de viata,

De cele ce ne stau in fata ...



Ni-e frica de necunoscut,

De ce-n viata am facut,

De ce va fi in viitor

Si dupa ce oamenii mor,



Frica de-a judecatii zi,

Frica, ce multe nu vom sti?

Ni-e frica de oamenii rai,

Si de-ale focului vapai.



Ne este frica si de apa

Si de mustrarea ce ne-asteapta.

Frica de ploi si de furtuna

Atunci cand fulgera si tuna.



Frica, ca vom fi pedepsiti

Sau ca, mereu vom fi striviti.

Ni-e este frica de durere,

Sau ca cei dragi o sa ne-nsele.



Si este multa, multa frica

Ce-n sufletul nost se-nfiripa.

Dar toata-aceasta frica rea,

Ne poate distruge viata.



Ne i-a pcea si bucuria

Si ne distruge armonia.

Ne face viata grea si-amara

Si bucuria sa dispara.



Dar, este-o frica dragul meu

Ea, ne duce la Dumnezeu.

E frica de al Sau Cuvant,

Ce-ti da un suflet nou si sfant.



Fraca de-a nu il intrista

Pe cel ce este viata ta.

Frica de-a nu pacatui,

Si ce-i frumos a nu strivi.



Ea-i inceputu-ntelepciunii

Si a trairii si-a minunii.

Ea de la rele te abate

Si te fereste chiar de moarte.



Este frica de Dumnezeu

Ce te abate de la rau.

Ea iti aduce bucurie

Pentru-al tau suflet racorire.



Ea e izvor de sanatate

Si te fereste de pacate

Acesta frica dragul meu

Sa-o porti in suflet, tot mereu.



Vei fi de-a pururi fericit

De Dumnezeu, vei fi iubut.

Si vei trai o vesnicie

Cu El, in a Sa-mparatie.

Amin.



Marioara Coman – Petrosani

13.01.2010