Poezie Batranetea

Batranetea







E-o vreme sumbra, mohorata,

Iar cerul este plumburiu.

Zapada toata e topita,

Pamantul este cenusiu.



E-o zi de iarna, o zi rece

Copacii-s negri, dezgoliti

Pe sus doar cate-o cioara trece,

Iar pitigoii-s zgribuliti.



E un tablou ce nu te-ncanta

Culoarea-i e de-un vechi castel,

Ciudat peisaj, zi mohorata,

Sumbre culori ca-ntr-un pastel.



Natura parca este moarta

Si parca totul i-ti displace.

Un biet batran sta la o poarta,

Suspin-adanc si apoi tace.



Mai este mult pana la vara

S-apara fructele pe ram?

Sa prinda totul viata iara,

Sa fiu iar vesel cum eram?



Apare-o vreme in viata,

Un anotimp mai friguros,

O zi cu nori, o zi cu ceata

Ca-ti cere sa fiu curajos.



O vreme sumbra, mohorata

Cand ai nevoie de-ajutor,

De cineva care te-ajuta

Sa treci prin noaptea noptilor.



Cand n-ai pe nimeni langa tine,

Cand cerul este plumburiu,

Hristos in ajutor iti vine

Chiar, de vei trece prin pustiu.



Un om batran cand ai s-ajungi,

Chiar de te-ncearca plans, suspine

Nu dispera, a tale rugi

Pe Domnu’ l-aduc langa tine.



Si singur, n-ai sa fi nicicand

Caci Domnul cineaza cu tine!

Sa nu-ti treaca cumva prin gand

Ca te va lasa de rusine.



Ca vulturul tu-ntineresti

In anii grei ai batranetii.

Te-nalti spre slavile ceresti

Cand tu esti la apusul vietii.



Si nu-i chiar mult pana la vara

Cand Soarele Isus Hristos,

Va face viata sa apara

Si vesnic ai sa fi voios!

Amin

Marioara Coman – Petrosani

13.01.2010