Poezie Ti se cere sa dai

Ti se cere sa dai seama











Cand in lume nedreptatea

Vrea intruna sa domine

Si sa strige-n gura mare

Spunand ca raul e bine,



Cand mandriei pedestaluri

I se-nalta tot mereu

Far’ sa tina cont de glasuri

Ca exista Dumnezeu,



Cand trufia si-aroganta

Calca smerenian-n picioare

Cand domneste nepasarea

Si pe nimenea nu-l doare,



Cand flamandul si-oropsitu

Trec ades pe langa tine

Si-si ineaca ochi-n lacrimi

Fara sa le faci un bine,



Cand minciuna-i pusa-n fata

Si-i ‘naltata-n loc de cinste,

Cand pe fata se-oglindeste

Hula, ura si necinste,



Cand bogatului nu-i pasa

Ca saracu-i langa el,

Ca se stinge din viata

Fara a avea un tel,



Cand, bogatia cea multa

O aduna in hambare

Sa aiba cu-ndestulare

Crezand ca-i vesnic sub soare,



Iata-un glas strabate bolta

“Om nebun, ce nu gandesti?

Ai sa dai socoteala

Pentru tot ce-nfaptuiesti,



Ti se cere sa dai seama

Ce-ai facut cu ce-ai primit

Daca n-ai trait cinstit

Om nebun, esti socotit?



Vine-o zi de judecata,

Cand dreptul judecator,

Da sentinta tuturora ...

Vei avea aparator?



Vino azi la jertfa crucii

Sa te-ntorci din drumul tau

Si-mpacat cu Dumnezeu

Vei fi-n veci copilul Sau.



Amin

Marioara Coman- Petrosani

04.01.2010