Poezie Lăsat-am lumea!

Lăsat-am lumea şi pe-ai ei

Şi la Domnul m-am întors;

Căci eu sunt lăstarul viei

Şi-s omul Împărăţiei

Domnului Isus Hristos.



Lumea nu-mi dădea nimic

Decât necaz şi suferinţă;

Eu, visam ramuri de finic

Pe locu-'ntâi să mă ridic;

Eram lipsit de chibzuinţă.



Lăsat-am lumea şi ce are

Şi Domnului eu m-am predat

Căci lumea-i nepăsătoare

Şi plină-i de nerăbdare

Ca să te prindă în păcat.



Te face s-o vezi frumoasă

Şi cu plăceri te păcăleşte

O vezi mare, luminoasă,

Caldă, bună şi mănoasă;

Dar ea doar te-ademeneşte...



Ca de ea să nu te saturi

Să n-o părăseşti nicicând

Lumea-i largă n-are haturi

Nici împrejmuiri cu garduri

Nici corvezi de-ndeplinind.



Lume-nseamnă doar plăceri

Viaţă lungă-'mbelşugată

Făr' de sens, făr' de dureri

Făr'-un crez şi fără ţeluri;

Zici că lumea-i a ta toată.



Dar... eu las lumea şi pe-ai ei

La Domnul mă-ntorc acum;

Stau la poarta-Mpărăţiei

Intru pe uşa veşniciei

Călătorind pe noul drum,



Dând slavă lui Dumnezeu

Şi Fiului măririi Sale

Duhului Sfânt, Duhului Său

Ce mă-nsoţeşte tot mereu

Îndrumându-mă pe Cale.



A.N

27/28.06.2012 Răcăşdia C-S