Poezie Vremea Sfârşitului (1)

Lumina-I presărată pe oagoare

Să crească bobul semănat cu drag,

Să schimbe inima ce-i doritoare

Să poată-ajunge pe cerescul prag!



Sub brazda pregătită primăvara

La glasul Celui ce nea întocmit,

Veniţi să semănăm căci vine seara,

Ogorul este gata pregătit!



Ma e puţin şi vom vedea recolta

Secerătorii vor ieşi pe câmp,

Căci îngerii pentru recoltă-s gata

Şi totul se va încadra în timp!



Nepământeşti cuvinte auzi-vom

Ce vor renaşte trupurile moarte

Iar noi cu eii de pe pământ zbura-vom

Spre locul pregătit de mai-nainte!



Un sfânt răsunet va umplea văzduhul

Şi-un fericit suspin ne va cuprinde,

Văzând cum sfinţii îşi vor lua zborul

Mulţimea va fi fără de cuvinte!



Atunci se vor trezi necredincioşii

Şi vor vedea deschis realitatea!

Dar fără şansă fi-vor păcătoşii

Căci toate se-mplinesc cum scrie Cartea



Astăzi, mai e o vreme de trezire,

Ascultă glasul sfânt până se poate,

Întoarce-te chiar azi din adormire

Ceasul lui Dumnezeu încă mai bate!



Curând pământu-şi va-ncheea lucrarea

Ca să hrănească omul cu bucate,

Natura-ntreagă-i va simţi-ncetarea

Căci are Dumnezeu capăt la toate!



Iar noi acei născuţi prin suferinţă

De cel ce viaţa pentru noi şi-a dat,

Noi vom pleca de-aici în biruinţă

Trăind pe veci cu-al nostru Împărat.



13.01.2010gl