Poezie O nadejde vie

O nadejde tot mai este

Peste-al mortii crud hotar.

Pentru uni e-o poveste

Fara nici un sens macar



E-o scanteie-n miez de noapte

Pentru-al vietii dor curat,

Zori ce-aduc acelea soapte

Sufletului tulburat



De pe-o cruce trista, veche,

Se aude-un glas ce striga:

"Cel ce n-ai in cer pereche,

Vino, nu ma parasi"!



Si in bezna cea mai densa

Striga glasul cel divin

Cu o dragoste imensa:

"Doamne eu la tine vin"!



Ascultati cum sus, pe cruce,

Dragostea a biruit.

Moartea nu mai poate-aduce

Groaza celui mantuit.



El ne-a castigat salvarea

Ne-a suit pe culmi de rai.

Si-aducand eliberarea

Ea a stins al mortii grai.



Da, durerea este mare

Pentru cei ce-n lume plang.

Dar nadejdea-i si mai tare

Decat plansul care-i frang.



Lacrimile de cainta

Cresc a dragostei credinta

Si credinta ce lucreaza

Ea va fi tot tinpul treaza



La strigarea "Maranata"!

Pregateste-te, fii gata,

Ca sa-l intanpini pe Mire

prin credinta si iubire!