Poezie Dor de cer..

Atat de greu mi-e in cuvinte

Ca sa vorbesc de dorul meu

Caci ce am eu , e-un dor aparte

E-un dor de Sfantul Dumnezeu.



Cum sa exprimi in limba-aceasta

Si in cuvinte-atat de mici...

In vorbe pamantesti, prin oameni,

Ceva ce poti doar ca sa simti ?



Nici dictionarul cel mai mare

Nici omul cel mai intelept

Nu pot gasii in veci cuvinte

A dorului ce-mi arde-n piept.



Oh , dorul meu , sete de apa

E in desertul cel mai greu

Sete ce poate fi-adapata

Numai de tatal meu din cer.



Oh, dorul meu ce-mi da vointa

Sa trec prin lava de vulcan ,

Chiar daca doare-acuma tare

Stiu c-am s-ajung in Canaan.



Cat strig, stie a mea fiinta

Ca sa traiesc pe placul Sau

Caci flacara dorului mare

A fost pusa de Dumnezeu.



Acuma tata, eu iti cer

Ceea ce arde-n pieptul meu

La randul meu sa pot s-ofer

Nespusul dor , un dor de cer...