Poezie Alei de marmură

Atent la răceala micilor trepte de marmură

de sub piciorul tău gol,

nu simţi căldura soarelui

învelindu-ţi umerii...



Atent la culoarea unei flori

plantate pe o margine de alee,

nu vezi cimitirul

pe-a cărui alei te-ai rătăcit,

şi nici groparii beţi

ce te urmăresc cu privirea lor stranie...



Apoi,atent la atâtea morminte,

crescute parcă dintr-o dată

în jurul tău,

nu vezi groapa de la picioarele tale..



O,dacă ai căzut în ea,

nu sta cu faţa îngropată în pământ

întoarce-te pe spate...

chiar dacă nu vei mai avea putere

să ieşi din groapă,

vei vedea cerul,

vei vedea soarele şi-i vei simţi căldura

mângâindu-ţi faţa...

şi vei uita de cimitirul plin de flori

şi de aleile pe care rătăcesc

atâtea şi atâtea

vieţi desculţe...